Capitolul 13

Recunoscuţi după conduită

TRĂIM într-o epocă în care o mare parte a omenirii respinge normele morale respectate de veacuri. Majoritatea religiilor creştinătăţii au făcut acelaşi lucru fie în numele toleranţei, fie sub pretextul că timpurile s-au schimbat şi că tabuurile generaţiilor apuse nu mai sunt valabile. Cu privire la consecinţe, Samuel Miller, decanul Şcolii de Teologie a Universităţii Harvard, a declarat: „Bisericile şi-au pierdut, pur şi simplu, întâietatea. Ele au acceptat cultura timpului nostru şi au absorbit-o“. Această situaţie a avut efecte dezastruoase asupra vieţii celor care căutau îndrumare la aceste biserici.

Spre deosebire de aceasta, vorbind despre Martorii lui Iehova, L’Eglise de Montréal, buletin săptămânal al arhidiecezei catolice din Montreal (Canada), a spus: „Ei au valori morale remarcabile“. Numeroşi învăţători, patroni şi funcţionari guvernamentali împărtăşesc acest punct de vedere. Cărui fapt se datorează această reputaţie?

A fi Martor al lui Iehova nu înseamnă doar a adera la un ansamblu de doctrine şi a le depune mărturie altora despre ele. Creştinismul din perioada de început era cunoscut drept „Calea“, iar Martorii lui Iehova înţeleg că, şi azi, adevărata religie trebuie să fie un mod de viaţă (Fap. 9:2). Dar, aşa cum s-a întâmplat şi în alte privinţe, Martorii din timpul actual nu au dobândit imediat un punct de vedere echilibrat cu privire la ce anume comportă acest lucru.

„Caracter sau legământ?“

Deşi primiseră încă de la început sfaturi biblice judicioase cu privire la necesitatea de a semăna cu Cristos, unii dintre primii Studenţi în Biblie au acordat o mare importanţă „formării caracterului“, cum îi spuneau ei, în dauna anumitor aspecte ale adevăratului creştinism. Unii erau de părere că faptul de a fi gentili — de a arăta întotdeauna amabilitate şi bunătate, de a vorbi cu blândeţe, de a evita orice izbucnire de mânie, de a citi Scripturile în fiecare zi — le-ar fi asigurat intrarea în cer. Dar ei pierdeau din vedere faptul că Cristos le încredinţase continuatorilor săi o lucrare.

Această problemă a fost tratată cu fermitate în articolul „Caracter sau legământ?“, apărut în Turnul de veghere din 1 mai 1926, în engleză *. Articolul  arăta că eforturile unora de a manifesta un „caracter perfect“ cât timp erau încă în carne îi făcuse să se descurajeze şi să renunţe, în timp ce alţii ajunseseră să se creadă mai sfinţi decât colaboratorii lor, ceea ce îi făcea să piardă din vedere valoarea jertfei lui Cristos. După ce a pus accentul pe credinţa în sângele vărsat al lui Cristos, articolul a arătat importanţa faptului de a ‘face lucruri’ în serviciul activ al lui Dumnezeu pentru a dovedi că se urma calea care îi plăcea lui Dumnezeu (2 Pet. 1:5–10). La data aceea, când o mare parte a creştinătăţii încă pretindea că respectă normele morale ale Bibliei, accentul pus pe activitate sublinia contrastul dintre Martorii lui Iehova şi creştinătate. Acest contrast devenea tot mai evident pe măsură ce toţi cei care se pretindeau creştini trebuiau să se pronunţe asupra unor chestiuni de ordin moral devenite comune.

‘Abţineţi-vă de la fornicaţie’

Normele creştine referitoare la moralitatea sexuală sunt de mult timp expuse cu claritate în Biblie. „Aceasta este voia lui Dumnezeu, sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrânare [să vă abţineţi de la fornicaţie, NW] . . . Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte acestea, nesocoteşte nu pe om, ci pe Dumnezeu“ (1 Tes. 4:3–8). „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie neîntinat, căci Dumnezeu va judeca pe desfrânaţi [fornicatori, NW] şi pe cei adulteri“ (Evr. 13:4). „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi; nici desfrânaţii [fornicatorii, NW], . . .  nici cei adulteri, nici cei afemeiaţi cu ei înşişi, nici homosexualii . . . nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. — 1 Cor. 6:9, 10.

Încă din noiembrie 1879, Turnul de veghere atrăgea atenţia asupra acestor norme privitoare la creştinii adevăraţi. Dar acest subiect nu a fost abordat frecvent sau detaliat, ca şi cum ar fi fost vorba de o problemă serioasă a primilor Studenţi în Biblie. Totuşi, pe măsură ce lumea devenea mai laxistă, s-a acordat o mai mare atenţie acestei cerinţe, îndeosebi în timpul celui de-al doilea război mondial. Acest lucru era necesar deoarece unii Martori ai lui Iehova credeau că, din moment ce participau activ la mărturie, puţin laxism în ce priveşte moralitatea sexuală era doar o chestiune personală. Este adevărat că Turnul de veghere din 1 martie 1935, în engleză, afirmase clar că participarea la ministerul de teren nu autoriza o conduită imorală, dar nu toţi au luat în serios sfatul acesta. De aceea, în ediţia din 15 mai 1941, Turnul de veghere, în engleză, a abordat din nou şi în profunzime această chestiune într-un  articol intitulat „Zilele lui Noe“. El a subliniat faptul că desfrânarea din zilele lui Noe a fost unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a distrus lumea din timpul acela, stabilind, astfel, un model pentru ceea ce va face în zilele noastre. În cuvinte fără echivoc, articolul spunea că un slujitor integru al lui Dumnezeu nu putea să-şi petreacă o parte din zi făcând voinţa Domnului, iar apoi, câteva ore mai târziu, să se dedea la „lucrările cărnii“ (Gal. 5:17–21, NW). Ca o continuare, în Turnul de veghere din 1 iulie 1942, în engleză, a apărut un alt articol care condamna conduita ce nu era în armonie cu normele morale ale Bibliei privitoare la persoanele celibatare şi la cele căsătorite. Nimeni nu trebuia să creadă că participarea la predicarea publică a mesajului Regatului ca Martor al lui Iehova îl autoriza să ducă o viaţă desfrânată (1 Cor. 9:27). Cu timpul s-au luat măsuri şi mai ferme pentru păstrarea purităţii morale a organizaţiei.

Unii care şi-au exprimat atunci dorinţa de a deveni Martori ai lui Iehova crescuseră în regiuni unde se tolerau căsătoria de probă şi relaţiile sexuale între logodnici, iar concubinajul era considerat ceva normal. Unele persoane căsătorite se străduiau să practice abstinenţa. Alţii, fără să fie divorţaţi, trăiau, într-un mod lipsit de înţelepciune, separaţi de partenerii lor conjugali. Pentru a oferi îndrumarea necesară, Turnul de veghere a examinat pe parcursul anilor ’50 toate aceste situaţii, a vorbit despre responsabilităţile partenerilor conjugali, a subliniat faptul că Biblia interzice fornicaţia şi a explicat ce este fornicaţia, pentru a nu exista nici un echivoc *. — Fap. 15:19, 20; 1 Cor. 6:18.

În ţările în care cei ce începuseră să frecventeze organizaţia lui Iehova nu luau în serios normele morale ale Bibliei s-a acordat o atenţie specială acestui lucru. Astfel, în 1945, când Nathan Knorr, al treilea preşedinte al Societăţii Watch Tower, s-a aflat în Costa Rica a ţinut un discurs despre moralitatea creştină, în care a spus: „Tuturor celor care sunteţi aici în această seară şi care trăiţi cu o femeie, dar nu v-aţi legalizat căsătoria, vă dau un sfat: Mergeţi şi înscrieţi-vă în registrele Bisericii Catolice, deoarece acolo puteţi practica aceste lucruri. Dar aceasta este organizaţia lui Dumnezeu, şi aici nu puteţi practica aceste lucruri“.

Începând din anii ’60, când homosexualii şi-au afişat mai făţiş moravurile, numeroase biserici au dezbătut această chestiune, apoi i-au acceptat în mijlocul lor. Azi, unele biserici merg până acolo, încât ordinează preoţi homosexuali. Pentru a-i ajuta pe cei sinceri care îşi puneau întrebări cu privire la acest subiect, publicaţiile Martorilor lui Iehova au tratat şi ele despre aceste probleme. Dar Martorii lui Iehova nu au avut nici o îndoială cu privire la modul în care trebuie considerată homosexualitatea. De ce? Deoarece ei nu  consideră cerinţele biblice drept simple opinii ale unor oameni dintr-o altă epocă (1 Tes. 2:13). Ei sunt bucuroşi să ţină studii biblice cu homosexuali, pentru ca aceştia să poată învăţa despre cerinţele lui Iehova; persoane de felul acesta pot asista la întrunirile Martorilor pentru a asculta, dar nimeni care continuă să practice homosexualitatea nu poate deveni Martor al lui Iehova. — 1 Cor. 6:9–11; Iuda 7.

În ultimii ani, relaţiile sexuale între tineri necăsătoriţi au devenit un lucru obişnuit în lume. Tinerii din familiile Martorilor lui Iehova resimt această influenţă, iar unii au început să urmeze căile lumii din jurul lor. Cum a făcut organizaţia faţă acestei situaţii? În Turnul de veghere şi Treziţi-vă! au apărut articole concepute să-i ajute pe părinţi şi pe tineri să vadă lucrurile conform Scripturilor. La congrese au fost prezentate drame realiste pentru a-i ajuta pe toţi să-şi dea seama de consecinţele respingerii normelor morale ale Bibliei şi de foloasele care decurg din ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Una dintre primele drame — cea prezentată în 1969 — era intitulată „Calea celor independenţi este presărată cu spini şi capcane“. Au fost pregătite cărţi speciale pentru a-i ajuta pe tineri să recunoască înţelepciunea sfaturilor biblice. Unele dintre acestea sunt Încununează-ţi cu succes tinereţea (publicată în 1976; în română în 1987) şi Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice (publicată în 1989; în română în 1993). Bătrânii locali au acordat personal ajutor spiritual persoanelor individuale şi familiilor. Congregaţiile Martorilor lui Iehova au fost, de asemenea, ocrotite prin excluderea păcătoşilor nepenitenţi.

Prăbuşirea valorilor morale în lume nu a dus la o mentalitate mai laxistă în rândul Martorilor lui Iehova. Dimpotrivă, Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova a pus un accent şi mai mare pe necesitatea de a evita nu numai raporturile sexuale ilicite, ci şi influenţele şi situaţiile care subminează valorile morale. În ultimele trei decenii, el a furnizat instruire pentru a-i întări pe toţi împotriva „păcatelor ascunse“, cum ar fi masturbarea, şi a-i avertiza cu privire la pericolele pornografiei, ale anumitor seriale de televiziune şi ale muzicii degradante. Astfel, în timp ce moralitatea lumii decădea, cea a Martorilor lui Iehova se ridica.

Viaţa de familie guvernată de normele divine

Fidelitatea faţă de normele biblice referitoare la moralitatea sexuală este benefică vieţii de familie a Martorilor lui Iehova. Dar faptul de a fi Martor nu garantează că nu vor exista probleme familiale. Cu toate acestea, Martorii sunt convinşi că în Cuvântul lui Dumnezeu se găsesc cele mai bune sfaturi în ce priveşte modul de reglementare a acestora. Ei au la dispoziţie numeroase măsuri luate de organizaţie pentru a-i ajuta să aplice aceste sfaturi; iar când instrucţiunile sunt urmate întocmai, obţin rezultate cu adevărat bune.

 Încă din 1904, cel de-al şaselea volum al Studiilor în Scripturi tratase în mod amplu responsabilităţile matrimoniale şi obligaţiile părinţilor. De atunci au fost publicate sute de articole şi s-au ţinut numeroase discursuri în fiecare congregaţie a Martorilor lui Iehova pentru a-l ajuta pe fiecare membru al familiei să înţeleagă rolul pe care i l-a încredinţat Dumnezeu. Această instruire privitoare la o viaţă de familie sănătoasă nu este destinată doar celor proaspăt căsătoriţi, ci este un program continuu care priveşte întreaga congregaţie. — Ef. 5:22—6:4; Col. 3:18–21.

Ar trebui tolerată poligamia?

Chiar dacă obiceiurile referitoare la căsătorie şi la viaţa de familie diferă de la ţară la ţară, Martorii lui Iehova consideră că normele stabilite în Biblie se aplică pretutindeni. Când şi-au început lucrarea în Africa în secolul al XX-lea, Martorii au predat acolo, aşa cum fac peste tot, că în ce priveşte căsătoria creştină este permisă doar monogamia (Mat. 19:4, 5; 1 Cor. 7:2; 1 Tim. 3:2). Totuşi, sute de persoane care au acceptat învăţătura Bibliei cu privire la idolatrie şi au subscris cu bucurie la ceea ce predau Martorii lui Iehova cu privire la Regatul lui Dumnezeu s-au botezat fără să renunţe la poligamie. Pentru a remedia această situaţie, Turnul de veghere din 15 ianuarie 1947, în engleză, a subliniat faptul că creştinismul nu permite poligamia, indiferent de obiceiurile locale. O scrisoare adresată congregaţiilor îi înştiinţa pe toţi cei ce se declarau Martori ai lui Iehova, dar care erau poligami, că li se acorda o perioadă de şase luni pentru a-şi aduce situaţia matrimonială în armonie cu normele Bibliei. Lucrul acesta a fost întărit printr-un discurs ţinut de fratele Knorr în timpul unei vizite pe care a făcut-o în Africa în acelaşi an.

În Nigeria, mulţi oameni din lume au prezis că dacă Martorii lui Iehova vor aboli poligamia în rândurile lor, vor dispărea pur şi simplu. Şi este adevărat că nu toţi poligamii care fuseseră botezaţi ca Martori au făcut schimbările cerute chiar în 1947. De exemplu, Asuquo Akpabio, supraveghetor itinerant, relatează că un Martor la care stătea el în gazdă la Ifiayong l-a trezit pe la miezul nopţii şi i-a cerut să modifice ceea ce fusese anunţat cu privire la monogamie. Deoarece Asuquo a refuzat s-o facă, gazda lui l-a dat afară din casă în aceeaşi noapte, pe o ploaie torenţială.

Dar iubirea faţă de Iehova le-a dat altora forţa necesară ca să asculte de poruncile sale. Iată câteva exemple: În Zair, un bărbat care fusese şi catolic, şi poligam le-a abandonat pe două dintre soţiile sale ca să poată deveni Martor al lui Iehova, chiar dacă abandonarea celei pe care o iubea cel mai mult, pentru faptul că nu era ‘soţia tinereţii sale’, a constituit o aspră încercare a credinţei (Prov. 5:18). În Dahomey, (azi Benin), un fost metodist care avea şi el cinci soţii a trecut peste obstacole grele din punct de vedere juridic  pentru a obţine divorţurile necesare ca să corespundă condiţiilor cerute pentru botez. Cu toate acestea, el a continuat să satisfacă necesităţile materiale ale fostelor sale soţii şi ale copiilor acestora, la fel ca alţii care le-au abandonat pe soţiile lor secundare. Warigbani Whittington, o nigeriană, era a doua dintre cele două soţii ale soţului ei. Când a hotărât să pună pe primul plan faptul de a-i plăcea lui Iehova, Dumnezeul adevărat, Warigbani a trebuit să înfrunte furia soţului ei şi a propriei familii. Soţul a lăsat-o să plece împreună cu cei doi copii ai ei, dar fără să-i dea vreun ajutor material, nici măcar banii de transport. Însă iată ce a zis ea: „Nici unul dintre avantajele materiale la care a trebuit să renunţ nu se compară cu faptul de a-i plăcea lui Iehova“.

Cum stau lucrurile cu divorţul?

În ţările occidentale, poligamia nu este răspândită pe scară largă, dar sunt la modă alte practici contrare Scripturilor. Astfel, mulţi consideră că divorţul este mai bun decât o căsătorie nefericită. În ultimii ani, unii Martori ai lui Iehova au adoptat acest punct de vedere, înaintând divorţ din diferite motive, de exemplu „incompatibilitatea“. Cum au tratat Martorii această problemă? Organizaţia efectuează cu regularitate campanii energice de instruire referitoare la concepţia lui Iehova despre divorţ, campanii de care beneficiază şi Martorii care sunt de mulţi ani în adevăr, şi sutele de mii care li se alătură în fiecare an.

Spre ce principii biblice a îndreptat Turnul de veghere atenţia? Printre altele, spre următoarele: Relatarea biblică despre prima căsătorie omenească subliniază unitatea dintre soţ şi soţie, spunând: ‘Omul se va lipi de soţia sa; şi ei vor deveni un singur trup’ (Gen. 2:24). Mai târziu, în Israel, Legea interzicea adulterul şi îi condamna la moarte pe cei ce îl practicau (Deut. 22:22–24). Divorţul din alte motive decât adulterul era tolerat, dar numai din cauza ‘împietririi inimii lor’, după cum a explicat Isus (Mat. 19:7, 8). Cum considera Iehova părăsirea partenerului conjugal în vederea unei căsătorii cu altcineva? În Maleahi 2:16 se spune: „El a urât divorţul“ (NW). Totuşi, Iehova le permitea celor ce divorţau să rămână în congregaţia Israelului. Aici, dacă acceptau disciplina pe care Iehova o administra poporului său, inima lor de piatră putea fi înlocuită treptat cu o inimă mai tandră, capabilă să exprime iubire sinceră faţă de căile sale. — Compară cu Ezechiel 11:19, 20.

Turnul de veghere a explicat deseori că, atunci când Isus a vorbit despre divorţul practicat în Israelul antic, el a arătat că în rândul discipolilor săi trebuiau stabilite norme mai înalte. El a spus că dacă cineva divorţa de soţia sa dintr-un alt motiv decât fornicaţia (pornéia, „relaţii sexuale ilicite“) şi se căsătorea cu alta, comitea adulter; şi chiar dacă nu se recăsătorea, îşi expunea soţia la adulter (Mat. 5:32; 19:9). Astfel, Turnul de veghere a arătat că, pentru  creştini, divorţul este o chestiune mult mai serioasă decât era în Israel. Desigur, Scripturile nu cer ca oricine divorţează să fie exclus din congregaţie, dar cei care comit şi adulter şi nu se căiesc sunt excluşi din congregaţiile Martorilor lui Iehova. — 1 Cor. 6:9, 10.

În ultimii ani, modul în care lumea consideră căsnicia şi viaţa de familie s-a schimbat radical. În pofida acestui lucru, Martorii lui Iehova continuă să respecte normele stabilite de Dumnezeu, Autorul căsătoriei, în Biblie. Urmând aceste directive, ei se străduiesc să ajute persoanele sincere să depăşească greutăţile cu care se confruntă atât de mulţi.

Drept urmare, în viaţa multor oameni care au acceptat instruirea biblică oferită de Martorii lui Iehova s-au produs schimbări spectaculoase. Bărbaţi care altădată îşi băteau soţiile, care nu îşi îndeplineau responsabilităţile sau care se îngrijeau de familie pe plan material, dar nu şi pe plan afectiv sau spiritual, da, mii de astfel de bărbaţi au devenit soţi iubitori şi taţi care se îngrijesc cum se cuvine de familiile lor. Femei care înainte erau extrem de independente, care îşi neglijau copiii sau care nu se îngrijeau nici de ele, nici de propria casă, da, multe dintre ele au devenit soţii care respectă autoritatea soţilor lor şi a căror conduită le face să fie iubite cu tandreţe de soţii şi copiii lor. Tineri care, plini de neruşinare, nu-şi ascultau părinţii, care se răzvrăteau împotriva societăţii în general şi care îşi ruinau viaţa prin lucrurile pe care le practicau, zdrobind inima părinţilor lor, da, mulţi dintre ei au acum în viaţă un scop demn care i-a ajutat să-şi transforme personalitatea.

Fireşte, un factor important în reuşita vieţii de familie este faptul de a fi cinstiţi unii faţă de alţii. Cinstea este indispensabilă şi în alte domenii.

În ce măsură trebuie să fim cinstiţi?

Martorii lui Iehova recunosc că trebuie să fie cinstiţi în toate privinţele. Opinia lor se bazează pe versete cum este cel ce urmează: Iehova însuşi este „Dumnezeul adevărului“ (Ps. 31:5). Pe de altă parte, aşa cum a spus Isus, Diavolul este „tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). În consecinţă, printre lucrurile pe care Iehova le urăşte figurează „limba mincinoasă“ (Prov. 6:16, 17). Cuvântul său ne spune: „Fiindcă aţi lepădat minciuna, fiecare . . . să spună . . . adevărul“ (Ef. 4:25). Creştinii trebuie nu numai să spună adevărul, ci, asemenea apostolului Pavel, şi ‘să se comporte cinstit în toate lucrurile’ (Evr. 13:18, NW). Nu există nici un domeniu al vieţii în care Martorii lui Iehova să poată aplica, în mod justificat, o altă scară de valori.

Când Isus s-a dus la Zacheu, un perceptor de impozite, acesta a recunoscut că fusese necinstit în afaceri şi a luat măsuri pentru a îndrepta actele de extorcare din trecut (Luca 19:8). În ultimii ani, pentru a avea o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu, unii care au început să se asocieze cu Martorii lui Iehova au procedat la fel. De exemplu, în Spania, un hoţ inveterat a  început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. La scurt timp după aceea, conştiinţa a început să-l tulbure; de aceea, el a restituit ceea ce furase de la fostul său patron şi de la vecini, iar apoi a dus la poliţie celelalte obiecte furate. A trebuit să plătească o amendă şi să stea puţin la închisoare, dar acum el are o conştiinţă curată. În Anglia, după ce a studiat doar două luni cu Martorii lui Iehova, un fost hoţ de diamante s-a predat la poliţie. Poliţiştii au rămas stupefiaţi, deoarece îl căutau de şase luni. În timpul celor doi ani şi jumătate petrecuţi în închisoare, el a studiat Biblia cu sârguinţă şi a învăţat să le împărtăşească altora adevărurile biblice. După ce a fost eliberat, s-a botezat ca Martor al lui Iehova. — Ef. 4:28.

Martorii lui Iehova au reputaţia de oameni cinstiţi. Patronii au constatat că Martorii nu numai că nu îi fură, dar nici nu mint, nici nu falsifică facturile dacă li se cere aceasta, chiar cu riscul de a-şi pierde serviciul. Pentru Martorii lui Iehova, faptul de a fi în relaţii bune cu Dumnezeu este mult mai important decât de a avea aprobarea unui om, indiferent cine ar fi acesta. De asemenea, ei sunt conştienţi că, oriunde s-ar găsi şi orice ar face, „totul este gol şi dezvăluit pentru ochii aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“. — Evr. 4:13, NW; Prov. 15:3.

Iată ce a spus ziarul italian La Stampa despre Martorii lui Iehova: „Ei practică ceea ce predică . . . Viaţa lor «de fiecare zi» are ca ideal iubirea de aproapele, refuzul de a lua puterea, non-violenţa şi cinstea (care pentru majoritatea creştinilor sunt «reguli de duminică», bune doar pentru a fi predicate de la amvon)“. Şi în Statele Unite, Louis Cassels, redactor religios la United Press International, din Washington, D.C., a scris următoarele: „Martorii rămân fideli convingerilor lor, oricât i-ar costa lucrul acesta“.

De ce jocurile de noroc nu sunt o problemă pentru ei?

În trecut, cinstea era în general asociată cu dorinţa de a munci din greu. Jocurile de noroc, adică riscarea unei sume de bani într-un pariu pus pe rezultatul unei partide sau al unui eveniment, erau un lucru dispreţuit de societate în general. Dar, pe măsură ce egoismul şi lăcomia au impregnat secolul al XX-lea, jocurile de  noroc — legale şi ilegale — s-au răspândit pretutindeni. Ele sunt sponsorizate nu numai de lumea interlopă, ci adesea şi de biserici şi de Stat, care caută să strângă bani. Cum au reacţionat Martorii lui Iehova în faţa acestei schimbări de mentalitate? Pe baza principiilor biblice.

Aşa cum s-a subliniat în publicaţiile lor, în Biblie nu există nici o poruncă precisă care spune: Să nu joci jocuri de noroc. Dar roadele jocurilor de noroc sunt în mod invariabil rele, iar aceste roade putrede sunt dezvăluite de o jumătate de secol în Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Mai mult, aceste periodice arată că jocurile de noroc de orice fel comportă atitudini în privinţa cărora Biblia ne pune în gardă. De exemplu, iubirea de bani: „Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele“ (1 Tim. 6:10). Egoismul: „Să nu pofteşti . . . nici un alt lucru care este al aproapelui tău“ (Deut. 5:21; compară cu 1 Corinteni 10:24). Lăcomia: „Să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că-şi zice «frate», este . . . lacom“ (1 Cor. 5:11). În plus, Biblia ne avertizează să nu invocăm ‘norocul’, ca şi cum ar fi vreo forţă supranaturală care ar putea să acorde favoruri (Is. 65:11). Întrucât iau în serios aceste avertismente, Martorii lui Iehova evită cu hotărâre jocurile de noroc. Şi, din 1976, ei depun eforturi deosebite pentru a nu avea în rândurile lor persoane care, prin serviciul lor laic, ar putea face parte din personalul unei case de jocuri de noroc.

Jocurile de noroc nu au constituit niciodată o problemă reală pentru Martorii lui Iehova. Ei ştiu că Biblia îi încurajează să muncească cu propriile lor mâini, să-şi îndeplinească în mod fidel sarcinile, să fie generoşi şi să împartă cu cei ce sunt în nevoi, în loc să cultive dorinţa de a câştiga în detrimentul altora (Ef. 4:28; Luca 16:10; Rom. 12:13; 1 Tim. 6:18). Cei care au legături cu ei sesizează cu uşurinţă acest lucru? Da, îndeosebi cei care au cu ei relaţii de afaceri. Nu sunt rare cazurile când patronii caută Martori ai lui Iehova deoarece ştiu că aceştia sunt lucrători conştiincioşi, pe care se poate conta. Ei ştiu că religia lor este cea care îi face pe Martori să fie ceea ce sunt.

Ce se poate spune despre tutun şi droguri?

Biblia nu menţionează tutunul, nici multe alte droguri folosite azi, însă ea oferă îndrumări care îi ajută pe Martorii lui Iehova să stabilească linia de conduită care îi place lui Dumnezeu. Astfel, încă din 1895, referitor la tutun, Turnul de veghere, în engleză, a citat 2 Corinteni 7:1, unde se spune: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, ducând până la capăt sfinţirea în frică de Dumnezeu“.

Timp de mulţi ani, acest sfat părea a fi suficient. Dar, pe măsură ce companiile de ţigări îşi lăudau produsele prin intermediul publicităţii, iar folosirea ilegală a drogurilor se răspândea, au fost necesare mai multe argumente. Au fost scoase în evidenţă alte principii biblice: respectul pentru Iehova, Dătătorul  vieţii (Fap. 17:24, 25); iubirea de aproapele (Iac. 2:8) şi faptul că cine nu îşi iubeşte aproapele nu îl iubeşte, de fapt, pe Dumnezeu (1 Ioan 4:20); de asemenea, ascultarea de autorităţi (Tit 3:1). S-a arătat că termenul grecesc pharmakia, care înseamnă în esenţă „folosire de droguri“, a fost folosit de scriitorii biblici pentru a indica „practica spiritismului“, din cauza folosirii drogurilor în practicile spiritiste. — Gal. 5:20.

În 1946, revista Mângâiere, în engleză, a dezvăluit caracterul deseori fraudulos al declaraţiilor unor oameni plătiţi, declaraţii folosite în reclamele pentru ţigări. Pe măsură ce au devenit disponibile dovezi ştiinţifice, Treziţi-vă!, care a luat locul revistei Mângâiere, publica, de asemenea, dovezi potrivit cărora tutunul cauzează cancer, cardiopatie, leziuni ale fătului la femeia însărcinată şi prejudicii nefumătorilor constrânşi să respire un aer plin de fum, precum şi dovezi că nicotina creează dependenţă. S-a atras atenţia asupra efectului toxic al marijuanei şi asupra dovezilor că folosirea acesteia poate cauza leziuni pe creier. De asemenea, pericolele grave pe care le prezintă folosirea altor droguri au fost menţionate de mai multe ori, spre folosul cititorilor publicaţiilor Watch Tower.

Cu mult înainte ca agenţiile guvernamentale să decidă în ce măsură să avertizeze lumea cu privire la pericolul folosirii tutunului, Turnul de veghere din 1 martie 1935, în engleză, a explicat că nimeni care folosea tutun nu putea face parte din personalul de la sediul Societăţii Watch Tower sau să fie un reprezentant al acesteia. După ce toţi slujitorii din congregaţiile Martorilor lui Iehova au fost numiţi de Societate (începând din 1938), Turnul de veghere din 1 iulie 1942, în engleză, a declarat că interzicerea folosirii tutunului li se aplica şi acestora. În unele locuri au trecut câţiva ani până când acest principiu a fost aplicat în mod deplin. Totuşi, majoritatea Martorilor lui Iehova au reacţionat pozitiv la sfaturile biblice şi la exemplul bun al celor care erau în frunte.

Începând din 1973 s-a mai făcut un pas înainte în ce priveşte aplicarea consecventă a acelui sfat biblic: nici un fumător nu mai putea să se boteze. În lunile care au urmat, cei a căror muncă era legată de producerea sau vânzarea tutunului au fost ajutaţi să înţeleagă că nu mai puteau continua aşa şi să fie acceptaţi ca Martori ai lui Iehova. Sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu trebuiau aplicate cu consecvenţă în toate aspectele vieţii. Aplicarea principiilor biblice referitoare la folosirea tutunului, a marijuanei şi a altor droguri aşa-zis tari i-au ocrotit pe Martori. Folosindu-se de Scripturi, ei au fost, de asemenea, în măsură să ajute mii de persoane a căror viaţă era ruinată de droguri.

Lucrurile stau altfel cu băuturile alcoolice?

Publicaţiile Societăţii Watch Tower nu consideră în acelaşi fel consumul de băuturi alcoolice şi folosirea drogurilor. De ce? Iată explicaţia: Creatorul  ştie cum suntem făcuţi, iar Cuvântul său permite consumarea cu moderaţie a băuturilor alcoolice (Ps. 104:15; 1 Tim. 5:23). Dar Biblia ne pune în gardă şi cu privire la excesul de băutură şi condamnă categoric beţia. — Prov. 23:20, 21, 29, 30; 1 Cor. 6:9, 10; Ef. 5:18.

Întrucât consumul excesiv de băuturi alcoolice ruina viaţa multor persoane, Charles Russell era în favoarea unei abstinenţe totale. Totuşi, el a recunoscut că Isus a băut vin. În secolul al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea, în Statele Unite s-a făcut multă agitaţie în favoarea prohibiţiei băuturilor spirtoase. Turnul de veghere şi-a exprimat în mod deschis simpatia faţă de cei care se străduiau să lupte împotriva pericolelor alcoolului, dar nu a susţinut campania pentru votarea legilor prohibiţioniste. Totuşi, revista a prezentat în mod ferm pericolele abuzului de alcool şi a afirmat deseori că era mai bine să se evite cu desăvârşire vinul şi băuturile spirtoase. Cei care considerau că puteau să consume alcool cu moderaţie au fost încurajaţi să examineze Romani 14:21, unde se spune: „Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să nu faci ceva care poate să fie pentru fratele tău un prilej de cădere“.

Totuşi, în 1930, când preşedintele Ligii Anti-Saloon din Statele Unite a cutezat să afirme în public că organizaţia sa era „născută de Dumnezeu“, Joseph Rutherford, preşedintele de atunci al Societăţii Watch Tower, s-a folosit de această ocazie pentru a ţine discursuri radiodifuzate care demonstrau că o afirmaţie de acest gen era o calomnie la adresa lui Dumnezeu. De ce? Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu interzice cu desăvârşire consumarea vinului; deoarece legile prohibiţioniste nu puseseră capăt beţiei, pe care Dumnezeu o condamnă într-adevăr şi deoarece aceste legi au dus în schimb la producerea şi distribuirea ilegală a băuturilor alcoolice, precum şi la corupţia guvernului.

Consumarea băuturilor alcoolice sau abstinenţa de la acestea este considerată de Martorii lui Iehova o chestiune personală, dar ei se conformează cerinţei biblice potrivit căreia supraveghetorii trebuie să fie ‘moderaţi în obiceiuri’. Această expresie este traducerea cuvântului grecesc nefalion, care înseamnă literalmente „sobru, moderat; care se abţine complet de la vin sau cel puţin de la consumarea lui în exces“. Şi slujitorii ministeriali trebuie să fie oameni care ‘nu sunt deprinşi cu mult vin’ (1 Tim. 3:2, 3, 8, NW). Aşadar, băutorii înveteraţi nu întrunesc cerinţele pentru privilegii de serviciu speciale. Exemplul bun pe care îl dau cei cu responsabilităţi printre Martorii lui Iehova le permite să le vorbească deschis celor care, pentru a depăşi stresul, au, poate, tendinţa să consume alcool şi celor care, pentru a rămâne treji, trebuie să se abţină total de la consumarea acestuia. Care sunt rezultatele?

Iată, de exemplu, ce spunea un ziar din sudul Africii centrale: „Din toate rapoartele reiese că regiunile în care există cel mai mare număr de Martori ai lui Iehova în rândul africanilor sunt acum cele în care există cele mai  puţine tulburări. Fără îndoială, ei combat în mod susţinut agitaţiile, vrăjitoria, beţia şi violenţa de orice fel“. — The Northern News (Zambia).

Un alt domeniu important în care conduita Martorilor lui Iehova se deosebeşte de cea a lumii este:

Respectul pentru viaţă

Acest respect provine din recunoaşterea faptului că viaţa este un dar de la Dumnezeu (Ps. 36:9; Fap. 17:24, 25). El include înţelegerea faptului că însăşi viaţa fătului este preţioasă în ochii lui Dumnezeu (Ex. 21:22–25; Ps. 139:1, 6). El ţine cont de faptul că „fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu“. — Rom. 14:12.

În concordanţă cu aceste principii biblice, Martorii lui Iehova au evitat întotdeauna avortul. Revista Treziţi-vă! le-a dat îndrumări înţelepte cititorilor ei, ajutându-i să înţeleagă că cerinţa privitoare la castitate este de natură divină; ea a explicat în mod detaliat miraculosul proces al procreaţiei, precum şi factorii psihologici şi fiziologici care intervin la naşterea unui copil. După cel de-al doilea război mondial, când avortul a ajuns la ordinea zilei, Turnul de veghere a explicat clar că această practică este contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Ediţia din 15 decembrie 1969, în engleză, spunea fără echivoc: „Un avort făcut cu scopul de a te debarasa de un copil nedorit echivalează cu suprimarea unei vieţi omeneşti în mod deliberat“.

De ce refuză ei transfuziile de sânge

Respectul Martorilor lui Iehova pentru viaţă a influenţat şi atitudinea lor faţă de transfuziile de sânge. Când s-au confruntat cu această problemă, Turnul de veghere din 1 iulie 1945, în engleză, a explicat în amănunţime punctul de vedere creştin privitor la caracterul sacru al sângelui *. El a arătat că în interdicţia impusă lui Noe şi tuturor descendenţilor săi era inclus atât sângele animalelor, cât şi sângele omului (Gen. 9:3–6). El a indicat că această cerinţă a fost reamintită creştinilor din secolul I, când li s-a poruncit ‘să se abţină de la sânge’ (Fap. 15:28, 29). Acelaşi articol explica pe baza Scripturilor că niciodată Dumnezeu nu aprobase folosirea sângelui decât pentru jertfă şi că, întrucât jertfele de animale oferite sub Legea mozaică prefigurau jertfa lui Cristos, dispreţuirea cerinţei potrivit căreia creştinii trebuiau ‘să se abţină de la sânge’ era o totală lipsă de respect faţă de jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos (Lev. 17:11, 12; Evr. 9:11–14, 22). În armonie cu această înţelegere, începând din 1961 cei care ignorau această cerinţă divină, care acceptau transfuziile de sânge şi nu manifestau nici o căinţă erau excluşi din congregaţiile Martorilor lui Iehova.

La început, în publicaţiile Watch Tower nu se menţionau efectele fizice secundare ale transfuziilor de sânge. Mai târziu, când astfel de informaţii au  fost disponibile, au fost publicate şi ele, nu pentru a arăta că acesta era motivul pentru care Martorii lui Iehova refuză transfuziile de sânge, ci pentru a-i ajuta să-şi mărească aprecierea faţă de interdicţia sub care Dumnezeu însuşi pusese folosirea sângelui (Is. 48:17). În acest scop, în 1961 a fost publicată, în engleză, broşura bine documentată Blood, Medicine and the Law of God (Sângele, medicina şi Legea lui Dumnezeu). În 1977 (în română în 1978) a apărut o altă broşură, intitulată Martorii lui Iehova şi problema sângelui. Această broşură sublinia din nou faptul că poziţia adoptată de Martorii lui Iehova are caracter religios, că se bazează pe ceea ce spune Biblia şi nu pe riscurile întâmpinate în domeniul medical. O altă actualizare a acestui subiect a fost prezentată în broşura Salvarea vieţii prin sânge — În ce mod?, editată în engleză în 1990 (în română în 1992). Cu ajutorul acestor publicaţii, Martorii lui Iehova au depus mari eforturi pentru a obţine colaborarea medicilor şi a-i ajuta să le înţeleagă poziţia. Totuşi, timp de mulţi ani, utilizarea transfuziilor de sânge a fost foarte apreciată de personalul medical.

Deşi Martorii lui Iehova le-au explicat medicilor că nu au nici o obiecţie religioasă în privinţa terapiilor alternative, nu era uşor să refuzi transfuziile de sânge. Deseori se exercitau mari presiuni asupra Martorilor şi a familiilor acestora pentru a-i obliga să se supună la ceea ce constituia atunci o practică medicală curentă. În Puerto Rico, în noiembrie 1976, Ana Paz de Rosario, în vârstă de 45 de ani, a acceptat o intervenţie chirurgicală, dar a cerut ca, datorită convingerilor ei religioase, să nu i se administreze sânge. Cu toate acestea, trei infirmiere şi cinci poliţişti, înarmaţi cu un ordin din partea tribunalului, au intrat după miezul nopţii în salonul ei, au legat-o de pat şi, contrar voinţei ei, a soţului şi a copiilor ei, i-au făcut transfuzie de sânge cu forţa. Ea a suferit un colaps şi a murit. Acesta nu a fost nicidecum un caz izolat, iar astfel de fapte revoltătoare nu au fost comise numai în Puerto Rico.

În Danemarca, în 1975, nişte părinţi Martori au fost urmăriţi de poliţie deoarece au refuzat să consimtă ca băieţelului lor să i se administreze cu forţa transfuzie de sânge, căutând, în schimb, o terapie alternativă. În 1982, în Italia, un cuplu de Martori afectuoşi, care căutaseră în patru ţări o terapie alternativă pentru fiica lor ce suferea de o boală incurabilă, au fost acuzaţi de omucidere şi condamnaţi la 14 ani închisoare după ce fiica lor decedase în timp ce i se administra sânge prin hotărârea tribunalului.

Deseori, când se încearcă să li se efectueze cu forţa transfuzii copiilor Martorilor lui Iehova, ostilitatea marelui public este provocată prin mijloacele de informare în masă. În unele cazuri, judecătorii au hotărât să li se efectueze transfuzii unor copii, fără măcar să permită o audiere legală în cadrul căreia părinţii acestora să se poată exprima. Iar, în peste 40 de cazuri din Canada, copiii cărora li s-a transfuzat sânge au fost înapoiaţi morţi părinţilor lor.

 Nu toţi medicii şi judecătorii sunt de acord cu aceste metode coercitive. Unii au început să adopte o atitudine mai binevoitoare. Unii medici şi-au folosit abilitatea pentru a utiliza terapii fără sânge. Procedând astfel, ei au căpătat mai multă experienţă în orice fel de intervenţie chirurgicală care nu recurge la sânge. Treptat s-a demonstrat că s-ar putea efectua cu succes orice fel de intervenţie chirurgicală, atât la adulţi, cât şi la copii, fără transfuzii de sânge *.

Pentru a evita conflictele inutile în caz de urgenţă, la începutul anilor ’60 Martorii lui Iehova au început să le facă vizite speciale medicilor lor de familie pentru a discuta cu ei despre poziţia lor şi a le furniza publicaţii potrivite. Mai târziu, ei au cerut ca în fişa lor medicală să fie inclusă o declaraţie care să precizeze că nu trebuie să li se efectueze transfuzii de sânge. În anii ’70, ei şi-au format obiceiul de a purta asupra lor un document care atenţiona personalul medical că nu trebuia să li se administreze sânge, indiferent de împrejurări. După ce au consultat medici şi jurişti, documentul a fost modificat astfel încât să devină document legal.

Pentru a sprijini hotărârea Martorilor lui Iehova de a nu li se administra sânge, pentru a înlătura neînţelegerile cu medicii şi spitalele şi a cultiva un spirit de colaborare între instituţiile medicale şi pacienţii Martori, Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova a hotărât înfiinţarea unor comitete de asistenţă sanitară. De la câteva în 1979, aceste comitete au ajuns să fie în prezent mai mult de 800 în peste 70 de ţări. În America de Nord, în Extremul Orient şi în principalele ţări din Pacificul de Sud, Europa şi America Latină au fost selectaţi şi instruiţi bătrâni pentru acest serviciu. Pe lângă faptul că explică poziţia Martorilor lui Iehova, aceşti bătrâni aduc la cunoştinţa personalului medical că există alternative salutare la transfuzia de sânge. În caz de urgenţă, ei intervin organizând consultaţii între medicii de familie şi chirurgii care au tratat deja cazuri asemănătoare la Martori, fără transfuzie. Dacă este necesar, când spitalele solicită din partea tribunalelor un ordin pentru a face transfuzii, aceste comitete iau legătura nu numai cu personalul spitalicesc, ci şi cu judecătorii.

Când respectarea convingerilor lor religioase referitoare la sfinţenia sângelui nu s-a putut asigura într-un alt mod, Martorii lui Iehova au intentat procese împotriva medicilor şi a spitalelor. În general, ei au căutat doar să obţină o hotărâre de suspendare. În ultimii ani însă, ei chiar au intentat procese de despăgubire împotriva medicilor şi a spitalelor care au acţionat în mod coercitiv. În 1990, Curtea de apel din Ontario (Canada) a susţinut un astfel de proces deoarece medicul nu ţinuse seama de un document pe care  pacientul îl avea în portofel şi care arăta clar că Martorul nu accepta transfuzii, indiferent de împrejurări. Din 1985, în Statele Unite au fost intentate zeci de procese de acest fel în diferite părţi ale ţării şi, deseori, cei care au fost daţi în judecată au decis mai curând să aranjeze, pe cale extrajudiciară, plătirea unei anumite sume, decât să rişte ca un complet de judecată să îi supună la plătirea unor daune mai mari. Martorii lui Iehova sunt ferm hotărâţi să respecte interdicţia divină privitoare la utilizarea sângelui. Ei nu doresc să intenteze procese medicilor, dar o fac atunci când este necesar, pentru a-i împiedica să le aplice cu forţa un tratament care este dezgustător pentru ei din punct de vedere moral.

Publicul este din ce în ce mai conştient de pericolele pe care le prezintă transfuziile de sânge, şi aceasta, în parte, din cauza fricii de SIDA. Însă Martorii sunt animaţi de dorinţa sinceră de a-i plăcea lui Dumnezeu. În 1987, ziarul francez Le Quotidien du Médecin a scris: „Poate că Martorii lui Iehova au dreptate să refuze administrarea de produse care conţin sânge, deoarece este adevărat că odată cu sângele transfuzat se poate transmite un număr considerabil de agenţi patogeni“.

Poziţia adoptată de Martorii lui Iehova nu se bazează pe cunoştinţe medicale superioare. Ei sunt pur şi simplu siguri de dreptatea căii lui Iehova şi că el „nu lipseşte de nici un bine“ pe slujitorii săi loiali (Ps. 19:7, 11; 84:11). Chiar dacă un Martor ar muri din cauza unei hemoragii, lucru care se întâmplă uneori, Martorii lui Iehova au încredere deplină că Dumnezeu nu îi va uita pe cei fideli lui, ci îi va readuce la viaţă prin intermediul învierii. — Fap. 24:15.

Când cineva preferă să ignore normele Bibliei

Milioane de oameni au studiat Biblia cu Martorii lui Iehova, dar nu toţi au devenit Martori. Când învaţă despre înaltele norme morale care trebuie aplicate, unii dintre ei decid că nu acesta este modul de viaţă pe care şi-l doresc. Toţi cei ce se botează sunt mai întâi instruiţi în mod amănunţit cu privire la învăţăturile fundamentale ale Bibliei, iar după aceea (îndeosebi din 1967), bătrânii congregaţiei fac o trecere în revistă a acestora cu fiecare dintre ei. Se depun toate eforturile pentru a avea asigurarea că cei care se botează înţeleg bine nu numai doctrina, ci şi ceea ce implică o conduită creştină. Dar ce se întâmplă dacă cineva permite ca iubirea de lume să-l atragă în comiterea unui păcat grav?

Încă din 1904, în cartea Noua Creaţiune se acorda atenţie necesităţii de a se lua măsuri potrivite pentru a evita coruperea congregaţiei. S-a examinat înţelegerea pe care Studenţii în Biblie o aveau atunci cu privire la procedura ce trebuia urmată cu păcătoşii, aşa cum este ea prezentată în Matei 18:15–17. În concordanţă cu aceasta, au existat, mai rar, ocazii când se ţinea un fel de proces în care dovezile comiterii unei greşeli grave erau prezentate  în faţa întregii congregaţii. Cu ani mai târziu, în Turnul de veghere din 15 mai 1944, în engleză, s-a reexaminat acest subiect în lumina întregii Biblii şi s-a arătat că aceste chestiuni care afectau congregaţia trebuiau tratate de fraţi cu responsabilitate, însărcinaţi cu supravegherea congregaţiei (1 Cor. 5:1–13; compară cu Deuteronomul 21:18–21). Au urmat apoi, în Turnul de veghere din 1 martie 1952, în engleză, articole care au scos în evidenţă nu numai procedura corectă ce trebuia urmată, ci şi necesitatea de a acţiona pentru a păstra puritatea organizaţiei. De atunci, acest subiect a fost tratat de mai multe ori. Totuşi, obiectivele au rămas mereu aceleaşi: 1) păstrarea purităţii organizaţiei şi 2) faptul de a-l face pe păcătos să înţeleagă necesitatea de a dovedi căinţă sinceră în vederea restabilirii lui.

În secolul I, unii au părăsit credinţa pentru a duce o viaţă destrăbălată. Alţii s-au lăsat îndepărtaţi de doctrine apostate (1 Ioan 2:19). Acelaşi lucru continuă să se petreacă în rândul Martorilor lui Iehova din secolul al XX-lea. Din nefericire, în ultimul timp au trebuit să fie excluşi în fiecare an zeci de mii de păcătoşi nepenitenţi, printre aceştia numărându-se bătrâni proeminenţi. Aceleaşi cerinţe biblice li se aplică tuturor (Iac. 3:17). Martorii lui Iehova înţeleg că, pentru a continua să se bucure de aprobarea lui Iehova, este esenţial să păstreze puritatea morală a organizaţiei.

Îmbrăcarea noii personalităţi

Isus i-a îndemnat pe oameni să fie curaţi nu numai pe dinafară, ci şi pe dinăuntru (Luca 11:38–41). El a arătat că lucrurile pe care le spunem şi le facem reflectă ceea ce este în inima noastră (Mat. 15:18, 19). Aşa cum a explicat apostolul Pavel, dacă suntem cu adevărat învăţaţi de Cristos, ‘vom fi înnoiţi în forţa care ne impulsionează mintea’ şi ‘vom îmbrăca noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate’ (Ef. 4:17–24, NW). Cei învăţaţi de Cristos caută să dobândească „aceeaşi mentalitate pe care o avea şi Cristos Isus“, astfel încât să gândească şi să acţioneze la fel ca el (Rom. 15:5). Conduita Martorilor lui Iehova la nivel individual arată în ce măsură fac ei, într-adevăr, lucrul acesta.

Martorii lui Iehova nu pretind că sunt perfecţi. Dar ei se străduiesc sincer să îl imite pe Cristos în timp ce se conformează înaltelor norme de conduită consemnate în Biblie. Ei nu neagă faptul că alte persoane au, la nivel individual, norme morale înalte. Dar Martorii lui Iehova sunt uşor de recunoscut după conduita lor bazată pe normele Bibliei nu numai ca persoane individuale, ci şi ca organizaţie internaţională. Ei sunt stimulaţi de sfatul inspirat consemnat în 1 Petru 2:12: „Să aveţi o purtare cinstită în mijlocul neamurilor, pentru ca, . . . prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu“.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 172]

„Ei au valori morale remarcabile“

[Text generic pe pagina 174]

Au existat vreodată îndoieli cu privire la modul în care trebuie considerată homosexualitatea?

[Text generic pe pagina 175]

Prăbuşirea valorilor morale în lume nu a dus la o mentalitate mai laxistă în rândul Martorilor

[Text generic pe pagina 176]

Unii au încercat să fie Martori fără să renunţe la poligamie

[Text generic pe pagina 177]

Un program energic de instruire referitor la concepţia lui Iehova despre divorţ

[Text generic pe pagina 178]

În viaţa multor oameni s-au produs schimbări spectaculoase

[Text generic pe pagina 181]

Tutunul: Nu!

[Text generic pe pagina 182]

Băuturile alcoolice: cu moderaţie sau deloc

[Text generic pe pagina 183]

Ferm hotărâţi să nu accepte sânge

[Text generic pe pagina 187]

Excluderea: pentru a păstra puritatea morală a organizaţiei

[Chenarul de la pagina 173]

„Formarea caracterului“: Roadele nu au fost întotdeauna bune

Iată ce se spune într-un raport din Danemarca: „În eforturile lor sincere de a îmbrăca o personalitate creştină, mulţi fraţi, în special dintre cei în vârstă, s-au străduit să evite cea mai mică urmă de ataşament faţă de lucrurile lumii şi, în felul acesta, să devină mai demni de Regatul ceresc. Deseori se considera că era nepotrivit să zâmbeşti în timpul întrunirilor, iar mulţi fraţi în vârstă nu purtau decât costume negre, pantofi negri şi cravate negre. Ei se mulţumeau deseori să ducă o viaţă paşnică şi liniştită în Domnul. Credeau că este suficient să ţină întruniri şi să lase predicarea în grija colportorilor“.

[Chenarul de la pagina 179]

Ce remarcă alţii la Martorii lui Iehova

◆ „Münchner Merkur“, un ziar german, a scris despre Martorii lui Iehova: „Ei sunt contribuabilii cei mai cinstiţi şi mai punctuali din Republica Federală Germania. Ascultarea lor faţă de legi reiese din modul în care conduc maşina, precum şi din statisticile asupra delincvenţei. . . . Ei ascultă de autorităţi (părinţi, învăţători, guvern). . . . Biblia, pe care se bazează toate acţiunile lor, este sprijinul lor“.

◆ Primarul din Lens, Franţa, le-a spus Martorilor după ce aceştia au folosit stadionul local pentru unul dintre congresele lor: „Ceea ce îmi place la dumneavoastră este faptul că vă ţineţi promisiunile şi angajamentele şi, în plus, sunteţi curaţi, disciplinaţi şi organizaţi. Îmi place societatea dumneavoastră. Sunt împotriva dezordinii şi nu-mi plac oamenii care murdăresc şi strică lucrurile“.

◆ Cartea „Voices From the Holocaust“ (Voci de la holocaust) conţine memoriile unei poloneze care a supravieţuit lagărelor de concentrare de la Auschwitz şi Ravensbrück şi care a scris: „Am văzut oameni care au devenit foarte, foarte buni şi oameni care au devenit extrem de abjecţi. Martorii lui Iehova erau grupul cel mai plăcut. Mă înclin în faţa acestor oameni. . . . Ei făceau lucruri minunate pentru ceilalţi. Îi ajutau pe bolnavi, îşi împărţeau pâinea şi le aduceau celor din preajma lor mângâiere spirituală. Nemţii îi urau şi îi respectau în acelaşi timp. Le repartizau cele mai grele munci, dar aceştia le acceptau cu fruntea sus“.