O carte care „vorbeşte“ limbi vii

Dacă limba în care este scrisă o carte moare, în esenţă, moare şi cartea. Puţini oameni din zilele noastre ştiu să citească în limbile antice în care a fost scrisă Biblia. Totuşi, ea este vie. Ea a supravieţuit deoarece a „învăţat să vorbească“ limbile vii ale lumii. Traducătorii care „au învăţat-o“ să vorbească alte limbi s-au confruntat uneori cu obstacole insurmontabile.

TRADUCEREA Bibliei, care cuprinde peste 1 100 de capitole şi 31 000 de versete, reprezintă o muncă enormă. Totuşi, de-a lungul secolelor, traducători devotaţi şi-au asumat de bunăvoie această responsabilitate. Mulţi dintre ei au fost dispuşi să sufere privaţiuni şi chiar să moară pentru lucrarea lor. Istoria modului în care Biblia a ajuns să fie tradusă în limbile lumii este o relatare remarcabilă de perseverenţă şi inventivitate. Să analizăm doar un mic fragment din această captivantă relatare.

Dificultăţile cu care s-au confruntat traducătorii

Cum aţi traduce o carte într-o limbă care nu are un sistem de semne scrise? Numeroşi traducători ai Bibliei s-au confruntat exact cu această dificultate. De exemplu, Ulfila, din secolul al IV-lea e.n., a început să traducă Biblia într-o limbă care la vremea aceea era considerată o limbă modernă, dar nescrisă — gotica. Pentru a depăşi această dificultate, Ulfila a creat alfabetul gotic alcătuit din 27 de litere, bazându-se la început pe alfabetele grecesc şi latin. El a terminat aproape în întregime traducerea Bibliei în gotică înainte de 381 e.n.

În secolul al IX-lea, doi fraţi care vorbeau limba greacă, Chiril (care iniţial se numea Constantin) şi Metodiu, amândoi erudiţi şi lingvişti remarcabili, au dorit să traducă Biblia pentru oamenii care vorbeau limba slavă. Însă slavona, precursoarea limbilor slave de astăzi, nu avea un sistem de semne scrise. De aceea, cei doi fraţi au creat un alfabet pentru a realiza o traducere a Bibliei. Astfel, Biblia le putea „vorbi“ acum mai multor oameni, celor din lumea slavă.

În secolul al XVI-lea, William Tyndale a început traducerea Bibliei din limbile originale în engleză, dar s-a izbit de o opoziţie înverşunată atât din partea Bisericii, cât şi din partea Statului. Tyndale, care a fost instruit la Oxford, dorea să realizeze o traducere pe care chiar şi „un băiat de la coarnele plugului“ să o poată înţelege.¹ Însă, pentru a realiza lucrul acesta, a trebuit să fugă în Germania, unde, în 1526, a fost tipărit „Noul Testament“, tradus de el în engleză. Când au fost introduse pe ascuns exemplare în Anglia, autorităţile s-au înfuriat atât de rău, încât s-au apucat să le ardă în public. Mai târziu,  Tyndale a fost trădat. Chiar înainte de a fi strangulat, iar corpul lui ars, el a rostit cu voce tare aceste cuvinte: „Doamne, deschide ochii regelui Angliei!“²

Traducerea Bibliei a continuat; traducătorii nu puteau fi opriţi. Până în anul 1800, cel puţin porţiuni din Biblie „învăţaseră să vorbească“ 68 de limbi. Apoi, odată cu constituirea societăţilor biblice — în special British and Foreign Bible Society, fondată în 1804 —, Biblia a „învăţat“ repede chiar mai multe limbi noi. Sute de tineri s-au oferit să meargă în ţări străine ca misionari, mulţi cu obiectivul principal de a traduce Biblia.

Învaţă limbile Africii

În 1800 nu existau în Africa decât în jur de douăsprezece limbi scrise. Sute de alte limbi vorbite au avut de aşteptat până când cineva a creat un sistem de scriere. Misionarii au venit şi au învăţat aceste limbi, fără ajutorul abecedarelor sau al dicţionarelor. Apoi s-au străduit să elaboreze o formă scrisă a limbii, iar după aceea i-au învăţat pe oameni cum să citească literele. Ei au făcut lucrul acesta pentru ca, într-o bună zi, oamenii să poată citi Biblia în propria lor limbă.³

Un asemenea misionar a fost scoţianul Robert Moffat. În 1821, la vârsta de 25 de ani, Moffat a pus bazele unei activităţi misionare la populaţia din sudul Africii care vorbea limba tswana. Pentru a învăţa limba lor nescrisă, el s-a asociat cu oamenii, călătorind uneori până în inima ţării pentru a trăi printre localnici. „Oamenii erau amabili, a scris el mai târziu, iar greşelile pe care le făceam când vorbeam limba lor stârneau multe hohote de râs. Nimeni nu corecta vreodată un cuvânt sau o propoziţie, până când el sau ea nu imita mai întâi atât de bine modul în care spusesem, încât să-i înveselească de minune pe ceilalţi.“⁴ Moffat a perseverat şi, în cele din urmă, a învăţat bine limba şi a creat o formă scrisă pentru ea.

În 1829, după ce a lucrat opt ani în mijlocul populaţiei tswana, Moffat a terminat de tradus Evanghelia lui Luca. Pentru a o tipări, el a călătorit aproape 1 000 de kilometri cu un car tras de boi până la ţărmul mării, iar apoi a mers cu vaporul până la Cape Town. Aici guvernatorul i-a dat voie să folosească o presă a guvernului, însă Moffat a trebuit să dactilografieze şi să tipărească singur, publicându-şi în cele din urmă Evanghelia în 1830. Pentru prima dată, populaţia tswana putea citi un fragment din Biblie în propria ei limbă. În 1857, Moffat a terminat o traducere a întregii Biblii în limba tswana.

Moffat a povestit mai târziu cum au reacţionat oamenii care vorbeau tswana când Evanghelia lui Luca a fost disponibilă pentru prima dată în limba lor. El a făcut remarca: „Am cunoscut persoane care parcurseseră sute de kilometri pentru a obţine exemplare din Sf. Luca. . . . I-am văzut primind fragmente din Sf. Luca şi plângând pe ele şi strângându-le la piept şi vărsând lacrimi de mulţumire, până când le-am spus câtorva: «O să vă stricaţi cărţile dacă mai plângeţi pe ele»“.⁵

Traducători devotaţi, asemenea lui Moffat, le-au oferit astfel multor africani — dintre care unii nu au înţeles la început de ce aveau nevoie de o limbă scrisă — prima ocazie de a comunica în scris. Însă traducătorii au avut convingerea că îi ofereau populaţiei africane un cadou şi mai preţios — Biblia în propria lor limbă. Astăzi, întreaga Biblie sau fragmente din ea „vorbeşte“ peste 600 de limbi africane.

Învaţă limbile Asiei

În timp ce traducătorii din Africa s-au luptat să creeze un alfabet pentru limbile vorbite, în cealaltă parte a lumii, alţi traducători au întâmpinat un obstacol cu totul diferit — faptul de a traduce în limbi care aveau deja sisteme complexe de semne scrise.  Cu o asemenea dificultate s-au confruntat cei care au tradus Biblia în limbile Asiei.

La începutul secolului al XIX-lea, William Carey şi Joshua Marshman au venit în India şi au învăţat bine multe limbi scrise autohtone. Cu ajutorul lui William Ward, un tipograf, ei au tradus cel puţin porţiuni ale Bibliei în aproape 40 de limbi.⁶ Iată ce explică scriitorul Herbert Kane cu privire la William Carey: „El a creat un frumos şi cursiv stil colocvial [al limbii bengali] care a înlocuit vechea formă clasică, limba bengali devenind astfel mai inteligibilă şi mai plăcută pentru cititorul modern“.⁷

Adoniram Judson, care s-a născut şi a crescut în Statele Unite, a călătorit în Birmania, iar în 1817 a început să traducă Biblia în birmană. Descriind cât de dificil este să înveţi o limbă orientală atât de bine, încât să poţi traduce Biblia, el a scris: „Când învăţăm o limbă vorbită de un popor din cealaltă parte a pământului, ale cărui tipare de gândire sunt diferite de ale noastre şi ale cărui tipare lingvistice ne sunt, prin urmare, necunoscute, iar literele şi cuvintele sunt lipsite complet de cea mai mică asemănare cu a unei alte limbi pe care am întâlnit-o vreodată; când nu avem nici un dicţionar sau interpret care să ne ajute şi trebuie să înţelegem ceva din limbă înainte de a apela la ajutorul unui profesor indigen — lucrul acesta înseamnă muncă, nu glumă!“⁸

În cazul lui Judson, aceasta a însemnat 18 ani de muncă făcută cu răbdare şi meticulozitate. Ultima parte a Bibliei în birmană a fost tipărită în 1835. Cu toate acestea, şederea lui în Birmania l-a costat foarte scump. În timp ce lucra la traducere, a fost acuzat de spionaj şi, prin urmare, a stat doi ani într-o închisoare plină de ţânţari. La scurt timp după ce a fost eliberat, soţia şi fiica lui au murit de malarie.

Când Robert Morrison a sosit în China în 1807, la vârsta de 25 de ani, el şi-a asumat misiunea extrem de dificilă de a traduce Biblia în chineză, una dintre cele mai complexe limbi scrise. El avea cunoştinţe limitate de chineză, pe care începuse să o studieze doar cu doi ani înainte. Şi Morrison a trebuit să se lupte cu legile Chinei, care urmăreau să menţină izolarea Chinei. Poporului chinez îi era interzis prin lege, sub pedeapsa cu moartea, să-i înveţe pe străini limba. Traducerea Bibliei în chineză de către un străin era un delict capital.

Fără teamă, dar cu prudenţă, Morrison a continuat să studieze limba, învăţând-o cu rapiditate. În interval de doi ani a obţinut un post de translator la Compania Indiilor Orientale. În timpul zilei lucra pentru companie, dar în secret şi sub permanenta ameninţare  de a fi depistat, lucra la traducerea Bibliei. În 1814, după şapte ani de la sosirea lui în China, Scripturile greceşti creştine erau gata pentru a fi tipărite.⁹ Cinci ani mai târziu, cu ajutorul lui William Milne, el a terminat Scripturile ebraice.

Era o realizare extraordinară — Biblia putea „vorbi“ acum limba folosită de poporul cel mai numeros din lume. Datorită unor traducători capabili, au urmat traduceri în alte limbi asiatice. Astăzi sunt disponibile porţiuni din Biblie în peste 500 de limbi asiatice.

De ce bărbaţi ca Tyndale, Moffat, Judson şi Morrison au trudit ani de zile, unii chiar cu riscul vieţii, ca să traducă o carte pentru nişte oameni pe care nici nu i-au cunoscut şi, în unele cazuri, pentru oameni care nu aveau o limbă scrisă? Cu siguranţă, nu pentru glorie sau câştig material. Ei au nutrit convingerea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi că ea trebuie să le „vorbească“ oamenilor — tuturor oamenilor — în propria lor limbă.

Indiferent dacă credeţi sau nu că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, probabil veţi fi de acord că spiritul de sacrificiu de sine de care au dat dovadă aceşti traducători devotaţi este rar întâlnit în lumea de astăzi. Nu merită oare să fie cercetată o carte care inspiră atâta dăruire de sine?

[Graficul de la pagina 12]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Numărul limbilor în care s-au tipărit porţiuni din Biblie începând din anul 1800

68 107 171 269 367 522 729 971 1 199 1 762 2 123

1800 1900 1995

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Tyndale traducând Biblia

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Robert Moffat

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Adoniram Judson

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Robert Morrison