O carte practică pentru viaţa modernă
O carte practică pentru viaţa modernă
Cărţile care oferă sfaturi sunt foarte răspândite astăzi. Însă ele tind să iasă din uz şi sunt repede revizuite sau înlocuite. Ce se poate spune despre Biblie? Ea a fost terminată cu aproape 2 000 de ani în urmă. Totuşi, mesajul ei original nu a fost niciodată îmbunătăţit sau actualizat. Ar putea conţine această carte sfaturi practice pentru zilele noastre?
UNII spun că nu. „Nimeni nu ar recomanda folosirea unui manual de chimie editat în 1924 la o oră modernă de chimie“, a scris profesorul doctor Eli Chesen, explicând motivul pentru care consideră el Biblia o carte depăşită.1 La prima vedere, s-ar părea că are dreptate. La urma urmei, de când a fost scrisă Biblia, omul a aflat multe lucruri despre sănătatea mintală şi despre comportamentul uman. De aceea, cum ar putea fi o asemenea carte antică potrivită pentru viaţa modernă?
Principii universal valabile
Deşi este adevărat că timpurile s-au schimbat, necesităţile de bază ale omului au rămas aceleaşi. De-a lungul istoriei, oamenii au avut nevoie de iubire şi afecţiune. Ei au dorit să fie fericiţi şi să ducă o viaţă plină de sens. Ei au avut nevoie de sfaturi care să-i ajute să facă faţă dificultăţilor economice, să aibă o căsnicie reuşită şi să le insufle copiilor lor valori etice şi morale sănătoase. Biblia conţine sfaturi care vorbesc despre aceste necesităţi fundamentale. — Eclesiastul 3:12, 13; Romani 12:10; Coloseni 3:18–21; 1 Timotei 6:6–10.
Sfaturile Bibliei reflectă o sensibilitate extraordinară faţă de natura umană. Să analizăm câteva exemple de principii precise, universal valabile, care sunt practice pentru viaţa modernă.
Un ghid practic pentru căsnicie
Familia, se spune în UN Chronicle, „este celula de bază şi cea mai veche a societăţii umane; cea mai importantă legătură dintre generaţii“. Însă această ‘legătură importantă’ se destramă într-un ritm alarmant. „În lumea de astăzi, afirmă revista Chronicle, multe familii se confruntă cu probleme descurajante care ameninţă capacitatea acestora de a funcţiona şi, de fapt, de a supravieţui.“2 Ce sfaturi oferă Biblia pentru a ajuta celula familială să supravieţuiască?
Pentru început, Biblia are multe de spus despre modul în care soţii şi soţiile trebuie să se poarte unul faţă de celălalt. De exemplu, cu privire la soţi, ea spune: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine, căci nimeni nu şi-a urât vreodată propria carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag“ (Efeseni 5:28, 29). Soţia a fost sfătuită „să aibă un respect profund faţă de soţul ei“. — Efeseni 5:33.
Să analizăm ce implică aplicarea acestui sfat scriptural. Un soţ care îşi iubeşte soţia ‘ca pe propriul său corp’ nu se poartă aspru sau brutal cu ea. El nu o bate şi nici nu o maltratează verbal sau afectiv. În schimb, el îi acordă aceeaşi stimă şi consideraţie pe care le arată faţă de propria lui persoană (1 Petru 3:7). Astfel, soţia lui se simte iubită şi în siguranţă în căsnicia ei. Drept urmare, el le dă copiilor lui un bun exemplu cu privire la modul în care trebuie tratate femeile. Pe de altă parte, o soţie care îşi ‘respectă profund’ soţul nu îl deposedează pe acesta de demnitate criticându-l în permanenţă sau desconsiderându-l. Deoarece soţia lui îl respectă, el se simte demn de încredere, acceptat şi apreciat.
Este un asemenea sfat practic în această lume modernă? Este interesant că cei care s-au specializat în studierea familiilor de astăzi au ajuns la concluzii asemănătoare. Organizatoarea unui program pentru sfătuirea familiilor făcea următoarea remarcă: „Cele mai sănătoase familii pe care le cunosc sunt cele în care între mamă şi tată există o relaţie puternică de iubire. . . . Această puternică relaţie de primă importanţă pare să le insufle siguranţă copiilor“.3
De-a lungul anilor, sfaturile Bibliei cu privire la căsătorie s-au dovedit cu mult mai demne de încredere decât sfaturile bine intenţionate ale nenumăraţilor consilieri în probleme de familie. La urma urmei, nu cu mult timp în urmă, mulţi experţi recomandau divorţul ca pe o soluţie uşoară şi rapidă pentru a scăpa de o căsnicie neplăcută. Astăzi, mulţi dintre ei îi sfătuiesc pe oameni să aibă, dacă este posibil, o căsnicie durabilă. Însă această schimbare a avut loc numai după ce s-a făcut mult rău.
În schimb, Biblia oferă sfaturi echilibrate şi demne de încredere cu privire la căsătorie. Ea admite că divorţul este posibil în anumite situaţii extreme (Matei 19:9). În acelaşi timp, ea condamnă divorţul din motive neîntemeiate (Maleahi 2:14–16). De asemenea, ea condamnă infidelitatea conjugală (Evrei 13:4). Căsătoria, spune Biblia, implică un angajament: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi * de soţia sa, şi cei doi vor fi o singură carne“. — Geneza 2:24; Matei 19:5, 6.
Sfatul Bibliei cu privire la căsătorie este la fel de potrivit astăzi ca şi atunci când a fost scrisă Biblia. Când soţul şi soţia se poartă unul faţă de celălalt cu iubire şi respect şi văd în căsătorie o relaţie exclusivă, este mult mai probabil că aceasta va supravieţui — iar împreună cu ea şi familia.
Un ghid practic pentru părinţi
Cu câteva decenii în urmă, mulţi părinţi — încurajaţi de „ideile inovatoare“ legate de educarea copiilor — credeau că este „interzis să interzici“.8 Faptul de a le impune limite copiilor, se temeau ei, le-ar pricinui traume şi frustrare. Bine intenţionaţii consilieri în probleme de creştere a copiilor insistau ca părinţii să nu le administreze copiilor decât cea mai delicată corecţie. În prezent însă, numeroşi dintre aceşti experţi reconsideră rolul disciplinării, iar părinţii îngrijoraţi sunt în căutarea unor lămuriri cu privire la acest subiect.
În tot acest timp însă, Biblia a oferit sfaturi clare şi rezonabile cu privire la creşterea copiilor. Acum aproape 2 000 de ani, aceasta a spus: „Taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i creşteţi în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Substantivul grecesc tradus prin „disciplină“ înseamnă „creştere, învăţare, educare“.9 Biblia spune că o asemenea disciplină, sau educare, este o dovadă a iubirii părinteşti (Proverbele 13:24). Copiii se dezvoltă armonios dacă au norme morale clar definite şi un simţ dezvoltat al binelui şi răului. Disciplinarea le spune că părinţii se îngrijesc de ei şi de ce fel de persoane vor deveni.
Însă de autoritatea părintească — sau de „nuiaua * disciplinei“ — nu trebuie să se abuzeze niciodată (Proverbele 22:15; 29:15). Biblia îi sfătuieşte pe părinţi: „Nu vă corectaţi copiii peste măsură, altfel veţi scoate tot sufletul din ei“ (Coloseni 3:21, Phillips). Ea recunoaşte şi faptul că pedeapsa fizică nu este întotdeauna cea mai eficientă metodă de învăţare. În Proverbele 17:10 se spune: „O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun“. În plus, Biblia recomandă disciplinarea preventivă. În Deuteronomul 11:19 părinţii sunt sfătuiţi să profite de orice moment pentru a le insufla valori morale copiilor lor. — Vezi şi Deuteronomul 6:6, 7.
Sfatul universal valabil pe care li-l dă Biblia părinţilor este clar. Copiii au nevoie de o disciplinare iubitoare şi permanentă. Experienţele practice arată că un asemenea sfat dă cu adevărat rezultate. *
Depăşirea barierelor care îi dezbină pe oameni
Oamenii de astăzi sunt dezbinaţi din cauza barierelor rasiale, naţionale şi etnice. Asemenea ziduri artificiale au contribuit la măcelărirea oamenilor nevinovaţi în războaiele din întreaga lume. Având în vedere ce s-a întâmplat în trecut, perspectiva ca bărbaţi şi femei de diferite rase şi naţionalităţi să se considere şi să se trateze ca egali este, într-adevăr, sumbră. „Soluţia, spune un om de stat african, se află în inima noastră.“11 Însă faptul de a schimba inima omului nu este un lucru uşor. Cu toate acestea, să analizăm modul în care mesajul Bibliei se adresează inimii şi încurajează manifestarea sentimentelor de egalitate.
Învăţătura biblică potrivit căreia Dumnezeu „a făcut dintr-un singur om fiecare naţiune a oamenilor“ înlătură orice idee de superioritate rasială (Faptele 17:26). Ea arată că există, de fapt, doar o singură rasă — rasa umană. În plus, Biblia ne încurajează să ‘devenim imitatori ai lui Dumnezeu’, despre care spune: „[El] nu este părtinitor, ci . . ., în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el“ (Efeseni 5:1; Faptele 10:34, 35). Pentru cei care iau în serios ceea ce spune Biblia şi care caută cu adevărat să trăiască potrivit învăţăturilor ei, cunoaşterea acestor lucruri are un efect unificator. Această cunoştinţă influenţează inima în profunzime, înlăturând barierele artificiale care îi dezbină pe oameni. Să analizăm un exemplu.
Când Hitler a purtat război împotriva întregii Europe, a existat un singur grup de creştini — Martorii lui Iehova — care au refuzat cu fermitate să ia parte la măcelărirea oamenilor nevinovaţi. Ei ‘nu au ridicat sabia’ împotriva semenilor lor. Ei au luat această poziţie datorită dorinţei lor de a-i plăcea lui Dumnezeu (Isaia 2:3, 4, NW; Mica 4:3, 5). Ei au crezut cu adevărat ce învaţă Biblia — că nici o naţiune sau rasă nu este mai bună decât alta (Galateni 3:28). Deoarece au luat poziţie în favoarea păcii, Martorii lui Iehova s-au numărat printre primii deţinuţi din lagărele de concentrare. — Romani 12:18.
Dar nu toţi cei care pretindeau că respectă Biblia au luat această poziţie. La scurt timp după cel de-al doilea război mondial, Martin Niemöller, un preot protestant german, a scris: „Oricine doreşte să-l învinuiască pe Dumnezeu de [războaie] nu cunoaşte, sau nu vrea să cunoască, Cuvântul lui Dumnezeu. . . . De-a lungul veacurilor, bisericile creştinătăţii au binecuvântat în repetate rânduri războaiele, trupele şi armele şi . . . s-au rugat într-un mod cât se poate de necreştin pentru distrugerea în război a duşmanilor lor. Toate acestea sunt din vina noastră şi din vina înaintaşilor noştri, în nici un caz însă din vina lui Dumnezeu. Iar noi, creştinii de astăzi, stăm ruşinaţi înaintea unei aşa-zise secte cum sunt Zeloşii Studenţi în Biblie [Martorii lui Iehova], care au venit în lagărele de concentrare cu sutele şi cu miile şi [chiar] au murit deoarece au refuzat serviciul militar şi au refuzat să împuşte oameni“.12
Până în zilele noastre, Martorii lui Iehova sunt bine cunoscuţi pentru fraternitatea lor, care îi uneşte pe arabi şi pe evrei, pe croaţi şi pe sârbi, pe hutu şi pe tutsi. Cu toate acestea, Martorii recunosc cu promptitudine că o asemenea unitate este posibilă nu pentru că ei sunt mai buni decât alţii, ci pentru că ei sunt motivaţi de puterea mesajului Bibliei. — 1 Tesaloniceni 2:13.
Un ghid practic care promovează o bună sănătate mintală
Sănătatea fizică a unei persoane este deseori influenţată de starea sănătăţii sale mintale şi emoţionale. De exemplu, studiile ştiinţifice au demonstrat efectele negative ale mâniei. „Majoritatea dovezilor disponibile arată că oamenii care se înfurie cu uşurinţă se expun mai mult riscului de a se îmbolnăvi de o boală cardiovasculară (precum şi de alte boli) dintr-o multitudine de motive, printre care lipsa sprijinului social, creşterea reacţiilor din organism atunci când se înfurie şi o mai mare indulgenţă faţă de fumat şi faţă de excesul de mâncare şi de băutură“, afirmă dr. Redford Williams, şeful Secţiei de Cercetări Behavioriste de la Centrul Medical al Universităţii din Duke, şi soţia sa, Virginia Williams, în cartea lor Anger Kills (Mânia ucide).13
Cu mii de ani înainte de efectuarea acestor studii ştiinţifice, Biblia, în termeni simpli, dar clari, a făcut o legătură între starea noastră emoţională şi sănătatea fizică: „O inimă liniştită este viaţa trupului, dar invidia este putrezirea oaselor“ (Proverbele 14:30; 17:22). În mod înţelept, Biblia a dat sfatul: „Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra [sau mânia, King James Version]“. — Psalmul 37:8; Eclesiastul 7:9.
Biblia conţine şi sfaturi practice pentru ţinerea sub control a mâniei. De exemplu, în Proverbele 19:11 se spune: „Înţelepciunea [perspicacitatea, NW] îl face pe om încet la mânie şi este o cinste pentru el să uite greşelile“. Cuvântul ebraic pentru „perspicacitate“ derivă dintr-un verb care îndreaptă atenţia spre o „cunoaştere a motivelor“ care conduc la un anumit lucru.14 Sfatul înţelept este: „Gândeşte înainte de a acţiona“. Străduinţa de a înţelege motivele care stau la baza modului de a vorbi şi de a acţiona al celorlalţi poate ajuta o persoană să fie mai îngăduitoare — şi mai puţin iritabilă. — Proverbele 14:29.
Un alt sfat practic se găseşte în Coloseni 3:13, unde se spune: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii“. Supărările mici fac parte din viaţă. Expresia „continuaţi să vă suportaţi“ sugerează tolerarea lucrurilor care nu ne plac la ceilalţi. ‘A ierta’ înseamnă a înlătura resentimentele. Uneori este înţelept să înlăturăm sentimentele amare în loc să le ţinem în noi; faptul de a fi mânioşi nu va face altceva decât să adauge la povara noastră. — Vezi chenarul „Un ghid practic pentru relaţiile interumane“.
Astăzi există multe surse de sfaturi şi de îndrumare. Însă Biblia este cu adevărat unică. Sfaturile ei nu sunt simplă teorie, iar recomandările ei nu sunt niciodată spre răul nostru. Dimpotrivă, înţelepciunea ei s-a dovedit ‘foarte demnă de încredere’ (Psalmul 93:5, NW). Mai mult decât atât, sfaturile Bibliei sunt universal valabile. Deşi scrierea ei a fost terminată acum 2 000 de ani, cuvintele ei sunt încă valabile. Iar acestea se aplică la fel, indiferent de culoarea pielii sau de ţara în care trăim. Cuvintele Bibliei au, de asemenea, putere — puterea de a-i schimba pe oameni în mai bine (Evrei 4:12). Faptul de a citi această carte şi de a aplica principiile ei vă poate îmbunătăţi astfel calitatea vieţii.
[Note de subsol]
^ par. 13 Cuvântul ebraic daváq, tradus aici prin „a se alipi“, „transmite ideea de a rămâne devotat faţă de cineva în afecţiune şi loialitate“.4 În limba greacă, cuvântul redat în Matei 19:5 prin „se va alipi“ este înrudit cu cuvântul care înseamnă „a încleia“, „a cimenta“, „a lega strâns laolaltă“.5
^ par. 18 În timpurile biblice, cuvântul „nuia“ (în ebraică, shévet) însemna „băţ“ sau „toiag“, cum era cel folosit de un păstor.10 În acest context, nuiaua autorităţii sugerează îndrumare iubitoare, nu brutalitate nemiloasă. — Compară cu Psalmul 23:4.
^ par. 19 Vezi capitolele „Instruiţi-vă copilul de la o vârstă fragedă“, „Ajutaţi-l pe adolescentul vostru să prospere“, „Există un rebel în familie?“ şi „Ocrotiţi-vă familia de influenţele distructive“, din cartea Secretul unei familii fericite, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
[Text generic pe pagina 24]
Biblia oferă sfaturi clare şi rezonabile cu privire la viaţa de familie
[Chenarul de la pagina 23]
Caracteristici ale familiilor sănătoase
Acum câţiva ani, o profesoară de pedagogie şi specialistă în probleme matrimoniale a condus un amplu sondaj în cadrul căruia celor peste 500 de specialişti care le ofereau sfaturi familiilor li s-a cerut să facă comentarii cu privire la trăsăturile pe care le-au observat în familiile „sănătoase“. Este interesant că, printre trăsăturile menţionate de cele mai multe ori, s-au numărat sfaturi date cu mult timp în urmă de Biblie.
Deprinderile legate de o bună comunicare au fost primele pe listă, cuprinzând metode eficiente de aplanare a neînţelegerilor. Un obicei comun tuturor familiilor sănătoase este că „nimeni nu merge la culcare supărat pe celălalt“, remarca autoarea sondajului.6 Cu toate acestea, acum peste 1 900 de ani, Biblia a dat acest sfat: „Mâniaţi-vă, şi totuşi nu păcătuiţi; să nu apună soarele peste starea voastră de iritare“ (Efeseni 4:26). În timpurile biblice, zilele începeau la apusul soarelui şi se terminau la apusul soarelui. Astfel, cu mult timp înainte ca experţii moderni să studieze familiile, Biblia a sfătuit cu înţelepciune: Aplanaţi repede dezacordurile — înainte ca ziua să se sfârşească şi să înceapă o altă zi.
Familiile sănătoase „nu încep să discute înainte de a pleca de acasă sau înainte de culcare subiecte care ar putea genera conflicte“, a remarcat autoarea. „De nenumărate ori am auzit expresia «timpul potrivit».“7 Aceste familii au fost fără să ştie în spiritul proverbului biblic consemnat cu peste 2 700 de ani în urmă: „Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint“ (Proverbele 15:23; 25:11). S-ar putea ca această comparaţie să facă aluzie la ornamentele de aur în formă de mere de pe tăvile de argint gravate — obiecte frumoase şi apreciate în timpurile biblice. Ea transmite frumuseţea şi valoarea cuvintelor rostite la timpul potrivit. În situaţii stresante, cuvintele potrivite spuse la timpul potrivit sunt valoroase. — Proverbele 10:19.
[Chenarul de la pagina 26]
Un ghid practic pentru relaţiile interumane
„Cutremuraţi-vă [agitaţi-vă, NW] şi nu păcătuiţi! Cugetaţi în inimile voastre când staţi în pat şi tăceţi“ (Psalmul 4:4). În majoritatea cazurilor, când este vorba de o jignire minoră, poate fi înţelept să vă reţineţi cuvintele, evitând astfel o confruntare emoţională.
„Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare“ (Proverbele 12:18). Gândiţi-vă înainte de a vorbi. Cuvintele necugetate îi pot răni pe alţii şi pot distruge prietenii.
„Un răspuns blând potoleşte mânia, dar un cuvânt aspru aprinde mânia“ (Proverbele 15:1). Faptul de a răspunde cu blândeţe pretinde autocontrol, însă un asemenea mod de a reacţiona înlătură problemele şi promovează relaţii paşnice.
„Începutul unei certe este ca pornirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi“ (Proverbele 17:14). Este înţelept să ieşi dintr-o situaţie nesigură înainte de a-ţi pierde cumpătul.
„Nu te grăbi să manifeşti resentimente; deoarece proştii nutresc resentimente“ (Eclesiastul 7:9, The New English Bible). Deseori sentimentele preced acţiunile. O persoană care se simte repede jignită este neînţeleaptă, deoarece comportarea ei poate duce la cuvinte şi acţiuni pripite.
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Martorii lui Iehova s-au numărat printre primii deţinuţi din lagărele de concentrare
