[Ținutul de jos; Regiune joasă]

Termen ce desemnează de regulă regiunea cu dealuri joase dintre lanțul muntos central al Palestinei și câmpia de coastă a Filistiei (De 1:7; Ios 9:1; 10:40; 11:2; 12:8; Ju 1:9; 2Cr 28:18; Ob 19; Za 7:7). Șefela făcea parte din teritoriul repartizat tribului lui Iuda (Ios 15:33-44). Deși atinge o altitudine de circa 450 m, Șefela este o „regiune joasă” (compară cu Ier 17:26; 32:44; 33:13, unde în textul ebraic apare termenul șefeláh) în raport cu lanțul muntos central, care atinge altitudini mult mai mari. Șefela se învecina la sud cu Neghevul (Ju 1:9), iar la nord cu „regiunea muntoasă a Israelului” (aflată mai sus de valea Aialonului) (Ios 11:16).

Văile ce traversează aceste dealuri submontane, cu aspect vălurit, au constituit căi naturale de trecere pentru cei ce călătoreau pe direcția E-V. Șefela este o regiune fertilă, unde predomină clima temperată. În vechime era cunoscută pentru livezile sale de măslini și pentru numărul mare de sicomori. De asemenea, aici se găseau pășuni pentru oi și vite (1Re 10:27; 1Cr 27:28; 2Cr 1:15; 9:27; 26:10).

Cealaltă Șefela, asociată cu „regiunea muntoasă a Israelului” (Ios 11:16), este probabil regiunea deluroasă dintre munții Samariei și câmpia Saron. Această regiune este mai îngustă decât Șefela de pe teritoriul lui Iuda și nu atât de bine delimitată. Nu există niciun motiv să se considere că distincția care se face între Iuda și Israel în capitolul 11 al cărții Iosua (vezi vers. 21) constituie un anacronism. Într-o lucrare de exegeză, la o notă de subsol se spune: „Distincția ... este explicabilă chiar și în contextul epocii lui Iosua. Iuda și cele două triburi ale lui Iosif (Efraim și Manase) și-au primit moștenirea prin tragere la sorți înaintea celorlalte triburi. Dar, în timp ce tribul lui Iuda își ocupa teritoriul repartizat lui în sud, toate celelalte triburi se aflau încă la Ghilgal; chiar și mai târziu, când Efraim și Manase se aflau pe teritoriul lor, tot Israelul, cu excepția lui Iuda, încă își avea tabăra la Șilo. Mai mult, cele două grupuri ale națiunii erau acum separate de teritoriul care ulterior i-a revenit tribului lui Beniamin, dar care la vremea aceea nu fusese încă repartizat; în plus, altarul, tabernacolul și arca legământului se aflau în mijlocul tribului lui Iosif și al celorlalte triburi care se aflau încă la Șilo” (Commentary on the Old Testament, de C. F. Keil și F. Delitzsch, 1973, vol. II, Iosua, p. 124, 125).