[Cel al căruia este; Cel căruia îi aparține]

1. Când a rostit pe patul de moarte binecuvântarea pentru Iuda, patriarhul Iacob a spus: „Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici toiagul de conducător dintre picioarele sale, până va veni Șilo; și de el vor asculta popoarele” (Ge 49:10). Începând cu domnia lui David, un descendent al lui Iuda, autoritatea de a conduce („toiagul de conducător”) și autoritatea regală („sceptrul”) i-au aparținut tribului lui Iuda. Lucrurile aveau să rămână astfel până la venirea lui Șilo, ceea ce însemna că linia regală a lui Iuda avea să se încheie cu Șilo, în calitate de moștenitor etern. În mod asemănător, înainte de căderea regatului lui Iuda, Iehova i-a transmis lui Zedechia, ultimul rege, că domnia avea să-i fie dată celui ce avea dreptul legal (Eze 21:26, 27). Acesta avea să fie evident Șilo, întrucât „Șilo” înseamnă „Cel al căruia este; Cel căruia îi aparține”.

În secolele care au urmat, Isus Cristos a fost singurul descendent al lui David căruia i-a fost promisă autoritatea regală. Înainte să se nască Isus, îngerul Gabriel i-a spus Mariei: „Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. El va domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna și regatul său nu va avea sfârșit” (Lu 1:32, 33). Așadar, Șilo nu poate fi nimeni altcineva decât Isus Cristos, „Leul din tribul lui Iuda” (Re 5:5; compară cu Is 11:10; Ro 15:12).

Referitor la modul în care înțelegeau evreii din vechime Geneza 49:10, într-o lucrare se spune: „Toți evreii din vechime considerau că profeția se referă la Mesia. Astfel, în Targumul lui Onkelos se spune: «până vine Mesia, căruia îi aparține regatul», în Targumul de la Ierusalim: «până când va veni regele Mesia, căruia îi aparține regatul». ... La fel și în Talmudul babilonian (Sanhedrin 98b): «Care este numele lui Mesia? Numele lui este Șilo, fiindcă este scris: Până vine Șilo»” (Commentary, editată de F.C. Cook, p. 233).

2. Oraș aflat pe teritoriul lui Efraim, „la nord de Betel, la est de drumul mare care urcă de la Betel la Sihem și la sud de Lebona“ (Ju 21:19). Orașul este identificat în general cu Khirbet Seilun (Shillo), aflat la circa 15 km N-N-E de Betel. Acest loc se potrivește cu ceea ce spune Biblia despre Șilo. Khirbet Seilun se află pe un deal ce este înconjurat de alte dealuri mai înalte; doar în partea de S-V se întinde o vale.

La Șilo a fost instalat tabernacolul lui Iehova (Ios 18:1) și s-a încheiat împărțirea Țării Promise (Ios 18:1–21:42). După împărțirea țării, triburile de la est de Iordan au ridicat un altar lângă acest râu. Interpretând această acțiune ca pe un act de apostazie, celelalte triburi s-au adunat la Șilo pentru a lupta împotriva fraților lor. Totuși, după ce s-a înțeles că altarul fusese ridicat ca un monument care să amintească de fidelitatea față de Iehova, triburile au păstrat în continuare relații pașnice (Ios 22:10-34).

După un timp, 12 000 de bărbați viteji din Israel i-au pedepsit pe locuitorii Iabeș-Galaadului fiindcă nu li se alăturaseră în lupta împotriva beniaminiților. Totuși, 400 de fecioare din Iabeș-Galaad au fost aduse la Șilo pentru ca ulterior să le fie date ca soții beniaminiților. Acestora li s-a spus să-și ia soții și dintre fetele din Șilo, răpindu-le când ele aveau să se strângă pentru a dansa cu ocazia unei sărbători dedicate lui Iehova ce se ținea anual la Șilo (Ju 21:8-23).

Tabernacolul a rămas la Șilo aproape toată perioada (dacă nu chiar toată) despre care se vorbește în cartea Judecătorii (Ju 18:31; 1Sa 1:3, 9, 24; 2:14; 3:21; 1Re 2:27). Cu puțin timp înainte de moartea marelui preot Eli, israeliții, aflați în război cu filistenii, au luat arca de la tabernacol și au dus-o cu ei pe câmpul de luptă, crezând că prezența acesteia le va asigura victoria. Iehova însă a permis ca filistenii să captureze arca, iar aceasta n-a mai fost adusă niciodată la Șilo. Lucrul acesta era un semn că Iehova abandonase orașul întrucât arca simboliza prezența Sa (1Sa 4:2-11). Faptul că Iehova a părăsit Șilo este amintit în Psalmi (Ps 78:60, 61; compară cu 1Sa 4:21, 22), precum și în profeția lui Ieremia ca exemplu care arăta ce urma să facă Iehova cu templul din Ierusalim (Ier 7:12, 14; 26:6, 9).

În secolul al X-lea î.e.n., la Șilo a locuit profetul Ahia (1Re 12:15; 14:2, 4). În 607 î.e.n., după asasinarea lui Ghedalia, unii bărbați din Șilo (din oraș sau din regiune) au venit la Ierusalim ca să aducă jertfe (Ier 41:5).