Abarim
[Vaduri (Locuri de trecere); Zonă de hotar (Regiuni de dincolo)]
Acest nume desemnează o regiune aflată la est de râul Iordan și, mai concret, la est de Marea Moartă. În Ieremia 22:20 este menționată împreună cu regiunile Liban și Basan.
În celelalte ocurențe din Biblie, regiunea este asociată cu un lanț sau un ansamblu muntos. Sensul „regiuni de dincolo“ al termenului „Abarim“ ar putea să indice că aceia care au creat termenul se aflau pe malul vestic al Iordanului. Este posibil ca acest termen să fi fost folosit inițial de Avraam și să fi fost încă în uz printre israeliți în perioada în care au părăsit Egiptul.
Spre sfârșitul peregrinării de 40 de ani prin pustiu, israeliții au ajuns în această regiune și și-au așezat tabăra „pe munții Abarim“ (Nu 33:47, 48). Apoi au coborât în câmpiile Moabului, ce se întind la est de Iordan, în nordul Mării Moarte. Acesta a fost ultimul loc în care au campat înainte de a traversa Iordanul. Tot în acest loc, Iehova i-a spus lui Moise: „Urcă pe muntele acesta din Abarim, muntele Nebo, care este în țara Moabului, față în față cu Ierihonul, și vezi țara Canaanului, pe care le-o dau fiilor lui Israel ca proprietate“ (De 32:49; Nu 27:12).
De aici se poate trage concluzia că regiunea Abarim, cu ansamblul ei muntos, se afla în partea de nord-vest a teritoriului moabit. Totuși, este posibil ca ea să fi cuprins întregul lanț muntos ce se întinde de la N la S pe toată lungimea coastei de est a Mării Moarte. În Numerele 21:11 și 33:44 se menționează că israeliții au campat într-un loc numit „Iie-Abarim“. Potrivit contextului, acesta se afla la sud de Moab, respectiv la sud de Marea Moartă, constituind, probabil, cel mai sudic punct al regiunii numite Abarim. (Vezi IIE-ABARIM.)
Muntele Nebo era fără îndoială unul dintre cei mai înalți munți din Abarim. (Vezi NEBO 3.)