Persoană căreia i s-a încredințat supravegherea casei sau a unei proprietăți ce aparține altei persoane. Termenul ebraic sokén este redat prin „administrator” (Is 22:15); termenul moșél, care înseamnă „cel ce conduce”, se referă tot la un administrator. (Ge 24:2) Termenul grecesc oikonómos (administrator) poate fi tradus și prin „administrator al casei”. (Lu 12:42)

Un administrator putea fi un om liber sau un sclav de încredere. ‘Administratorul nedrept’ la care a făcut referire Isus în una dintre ilustrările sale pare să fi fost un om liber. (Lu 16:1, 2, 4) Regii, dar și multe alte persoane bogate sau de rang înalt, aveau un administrator al cărui grad de autoritate putea varia. Termenul grecesc epítropos, „supraveghetor”, este apropiat ca sens deoarece administratorul era adesea supraveghetorul casei, precum și al celorlalți slujitori și al proprietății, iar uneori chiar și al afacerilor. (Ga 4:1-3; Lu 16:1-3)

Avraam avea un slujitor fidel, Eliezer din Damasc, numit supraveghetor peste toate bunurile sale, care includeau multe turme de animale și, la un moment dat, mulți sclavi, deși Avraam nu avea alt teren în proprietate decât un loc de înmormântare. (Ge 13:2; 14:14; 15:2; 23:17-20; Fa 7:4, 5) În timp ce era sclav în Egipt, Iosif a ajuns să supravegheze casa lui Potifar. (Ge 39:1-4, 8, 9) Mai târziu, și el a avut un administrator. (Ge 44:4) Regele Ela al Israelului avea un supraveghetor peste casa lui din Tirța. Acesta era probabil un obicei al regilor din vechime. (1Re 16:9) În zilele regelui Ezechia, care domnea peste Iuda, Șebna a fost administratorul casei regale, dar, fiind infidel, a fost înlocuit cu Eliachim, fiul lui Hilchia. (Is 22:15, 20, 21)

În Scripturile grecești creștine se menționează că Irod Antipa avea un supraveghetor al casei sale; soția acestui bărbat i-a slujit cu bunurile ei lui Isus. (Lu 8:3) Într-o ilustrare, Isus a făcut referire la un bărbat care supraveghea lucrătorii din vie, pe care îi plătea la sfârșitul zilei. (Mt 20:8)

Responsabilitățile și sarcinile unui administrator descriu în mod potrivit serviciul încredințat de Iehova Dumnezeu creștinilor. În profeția lui Isus referitoare la zilele din urmă, el spune despre „sclavul fidel și prevăzător”, care slujește și ca administrator al său, ca supraveghetor peste casa credinței, că dă hrană spirituală „la timpul potrivit”. (Mt 24:45; Lu 12:42-44) Supraveghetorii din congregația creștină sunt „administratori”, cărora li se cere să fie pe deplin fideli. (Tit 1:7; 1Co 4:1, 2) Ca apostol, și în special ca apostol al națiunilor, lui Pavel i s-a încredințat o administrare specială. (1Co 9:17; Ef 3:1, 2) Petru scoate în evidență că toți creștinii, atât supraveghetorii, cât și ceilalți, sunt administratori ai bunătății nemeritate a lui Dumnezeu, manifestată în diferite moduri, și arată că fiecare are un domeniu, sau un loc, în organizația lui Dumnezeu în care poate sluji ca administrator fidel. (1Pe 4:10)