Prima și ultima literă din alfabetul grecesc. Ele sunt folosite ca titlu de trei ori, în cartea Revelația. În Sânta Scriptură, 1874, expresia apare și în Revelația 1:11. Totuși, această ocurență nu se regăsește în cele mai vechi manuscrise grecești, printre care Alexandrinus, Sinaiticus și Codex Ephraemi rescriptus. De aceea, în multe traduceri moderne expresia nu apare în acest verset.

Deși mulți bibliști le atribuie titlul „Alfa și Omega” atât lui Dumnezeu, cât și lui Cristos, o analiză mai atentă arată că titlul i se aplică doar lui Iehova Dumnezeu. Primul verset din Revelația arată că revelația a fost dată de Dumnezeu și transmisă prin Isus Cristos. Prin urmare, cel ce vorbește (printr-un reprezentant îngeresc) uneori este însuși Dumnezeu, alteori este Cristos Isus (Re 22:8). Astfel, în Revelația 1:8 (BC) se spune: „«Eu sunt Alfa și Omega», zice DOMNUL Dumnezeu [Iehova Dumnezeu, NW], Cel care este, Cel care era și Cel care vine, Cel Atotputernic”. Deși în versetul precedent se vorbește despre Cristos Isus, este evident că în versetul 8 titlul este folosit cu referire la Dumnezeul „Atotputernic”. În această privință, în Barnes’ Notes on the New Testament (1974) se face următorul comentariu: „Nu putem fi absolut siguri că scriitorul s-a referit aici la Domnul Isus . . . Nu e deloc nerezonabil nici să presupunem că scriitorul s-a referit la însuși Dumnezeu”.

Titlul apare și în Revelația 21:6, iar versetul următor ne ajută să înțelegem cine este cel care vorbește. Aici se spune: „Cine învinge va moșteni aceste lucruri, iar eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul meu”. Având în vedere că Isus i-a numit pe cei ce sunt comoștenitori cu el în Regatul său „frați”, nu „fii”, cel ce vorbește trebuie să fie Tatăl ceresc al lui Isus, Iehova Dumnezeu (Mt 25:40; compară cu Ev 2:10-12).

Ultima ocurență a titlului este în Revelația 22:13, unde se spune: „Eu sunt Alfa și Omega, cel dintâi și cel din urmă, începutul și sfârșitul”. În acest capitol din Revelația este clar că vorbesc mai multe persoane: în versetele 8 și 9, cel care vorbește este îngerul, adresându-i-se lui Ioan; cuvintele din versetul 16 sunt, evident, ale lui Isus; în prima parte a versetului 17 vorbesc „spiritul și mireasa”; iar cuvintele din ultima parte a versetului 20 îi aparțin indiscutabil lui Ioan. Prin urmare, cel care e numit „Alfa și Omega” în versetele 12-15 poate fi pe bună dreptate identificat cu cel căruia îi este atribuit acest titlu în celelalte două ocurențe: Iehova Dumnezeu. Faptul că în versetul 12 apare expresia „Iată că eu vin repede” nu înseamnă că versetele 12-15 fac referire la Isus, întrucât și Dumnezeu spune despre sine că vine să execute judecata. (Compară cu Is 26:21.) În Maleahi 3:1-6 se arată că Iehova și „mesagerul legământului” vin împreună pentru a judeca.

Titlul „Alfa și Omega” transmite aceeași idee pe care o transmit expresiile „cel dintâi și cel din urmă” și „începutul și sfârșitul” când sunt folosite cu referire la Iehova. Înainte de el n-a fost niciun Dumnezeu Atotputernic și după el nu va fi altul. Iehova va soluționa controversa referitoare la cine este adevăratul Dumnezeu, dovedind o dată pentru totdeauna că numai el este Dumnezeul Atotputernic. (Compară cu Is 44:6.)