[1: Poporul]

[2-4: Demn de încredere; Fidel; Durabil]

1. Fiul lui Lot cu fiica sa cea mică; strămoșul amoniților. (Ge 19:38) La fel ca fiica cea mare, fiica cea mică a lui Lot a avut relații sexuale cu tatăl ei când locuiau într-o peșteră dintr-o regiune muntoasă, după ce i-au dat să bea mult vin. (Ge 19:30-36) Numele dat lui Amon de mama sa a fost Ben-Ami, care înseamnă „Fiul poporului meu [adică dintre rudele mele]”, nu dintre străini, precum sodomiții. În mod evident, acest nume reflectă preocuparea exprimată de fiica cea mare că cele două surori nu-și puteau găsi în ținutul în care locuiau un soț din propriul popor sau dintre rudele lor.

Numele „Amon” este folosit și în Psalmul 83:7 cu referire la națiunea formată din descendenții acestuia. În originalul ebraic, termenul „amoniți” înseamnă literalmente „fiii lui Amon”. Această expresie le amintea israeliților de relația dintre ei și amoniți, relație de care însuși Iehova ținea cont, dovadă că le-a poruncit să nu-i hărțuiască și să nu-i provoace pe amoniți, întrucât erau fiii lui Lot, nepotul lui Avraam. (De 2:19; vezi AMONIȚI.)

2. O căpetenie a orașului Samaria sub domnia lui Ahab, regele Israelului (c. 940-920 î.e.n.). Profetul Micaia a fost pus sub supravegherea sa în timp ce Ahab a luptat împotriva Ramot-Galaadului. (1Re 22:10, 26; 2Cr 18:25)

3. Rege al lui Iuda (661-660 î.e.n.), fiu al răului rege Manase. A început să domnească la vârsta de 22 ani și a adoptat calea idolatră pe care a umblat tatăl său în primii ani de domnie. Fără îndoială că lucrurile rele descrise în Țefania 1:4 și 3:2-4 s-au petrecut în această perioadă. După doi ani de domnie, Amon a fost asasinat de propriii săi slujitori. Poporul i-a ucis pe conspiratori, l-a pus pe tron pe fiul său Iosia și l-a înmormântat pe Amon în „grădina lui Uza”. (2Re 21:19-26; 2Cr 33:20-25) Este menționat în genealogia lui Isus. (Mt 1:10)

4. Cap de familie al unor exilați repatriați care sunt enumerați printre „fiii slujitorilor lui Solomon”. (Ne 7:57-59) Este numit „Ami” în Ezra 2:57.

5. Zeu local al Tebei, sau No-Amon, care a fost ridicat la rangul de „rege al zeilor” sub numele Amon-Ra și al cărui mare preot a devenit cap al întregii clase preoțești egiptene. Amon este, în general, reprezentat ca un bărbat ce poartă o coroană cu două pene înalte, paralele, dar și ca un bărbat cu cap de berbec sau chiar ca un berbec. Asemenea altor zeități egiptene, în multe reprezentări el ține în mână crucea cu ansă, „simbol al vieții”. Amon, Mut (soția sa) și Khonsu (fiul său adoptiv) formau triada tebană.

O bună parte din prada de război a Egiptului ajungea în tezaurul lui Amon, astfel că preoții săi au devenit foarte bogați și influenți. În lucrarea sa A History of Egypt (1902, vol. V, p. 205-217), E. A. W. Budge emite ipoteza că preoții lui Amon chiar încurajau războiul pentru propriul câștig. Cu timpul, marii preoți ai lui Amon, a căror funcție devenise ereditară, au ajuns să exercite o putere chiar mai mare decât a faraonului. Unul dintre marii preoți, Herihor, i-a succedat la tron ultimului Ramses. Potrivit lui J. H. Breasted, sub Hrihor (Herihor), „orice dorea Marele Preot să se facă în mod legal putea fi autorizat oricând de un oracol special al zeului [Amon], iar printr-un aranjament prealabil, imaginea cultică înaintea căreia Marele Preot își exprima dorința răspundea întotdeauna favorabil. . . . Prin aceste subterfugii religioase, ignorând complet, dacă era necesar, legea și justiția, Marele Preot reușea să facă sub aparența acordului divin tot ce voia”. (History of Egypt, 1937, p. 523)

Asupra Tebei și a zeului său, Amon, s-au abătut mai multe nenorociri. Două dintre acestea sunt menționate în Scripturi. În secolul al VII-lea î.e.n., cotropitorii asirieni conduși de Assurbanipal au jefuit Teba și au ras-o de pe fața pământului. Profetul Naum face referire la acest eveniment, menționându-l ca exemplu pentru orașul Ninive, a cărui distrugere era iminentă. (Na 3:8) Teba și-a revenit într-o oarecare măsură după lovitura dată de Asiria, redobândindu-și oarecum prosperitatea, însă doar pentru scurtă vreme. Ieremia a arătat că Iehova condamnase Egiptul și pe zeii săi, inclusiv Teba și pe zeul ei, Amon. Țara avea să cadă în mâinile lui Nebucadnețar, spre umilirea Egiptului și a zeităților lui, în special a lui Amon din No (Teba). (Ier 46:25, 26; vezi NO, NO-AMON.)