[Colina lui Ares (Marte)]

Colină aflată la V-N-V de impunătoarea Acropolă a Atenei, de care era separată printr-o vale puțin adâncă. Această colină calcaroasă, lipsită de vegetație, este relativ îngustă. Areopagul are 113 m înălțime, în timp ce Acropola, aflată la sud-est, este cu 43 m mai înaltă. Panta nordică a Colinei lui Marte este mai lină, însă cea sudică este abruptă. Odinioară, pe această colină se găseau statui, sanctuare și altare grecești. Aici se întrunea sub cerul liber curtea supremă, numită tot Areopag. În prezent, din toate acestea n-au mai rămas decât câteva băncuțe săpate în stâncă.

În timpul uneia dintre vizitele lui Pavel la Atena, unii atenieni au pus mâna pe el și l-au dus la Areopag, spunând: „Putem ști ce este această învățătură nouă despre care vorbești? Căci tu vii cu niște lucruri ciudate pentru urechile noastre” (Fa 17:19, 20). Ca răspuns, Pavel a expus unul după altul câteva adevăruri fundamentale, dezvoltând un raționament logic și convingător. Însă Pavel n-a apucat să-și încheie discursul, deoarece, „când au auzit despre învierea morților, unii au început să-și bată joc”. Totuși, până în momentul în care Pavel a fost întrerupt, auditoriul se împărțise deja în trei grupuri cu opinii diferite. Unii l-au luat în râs, alții au spus că-l vor asculta altă dată, iar alții „au devenit credincioși. Printre aceștia au fost și Dionisie, judecător la tribunalul Areopagului, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei” (Fa 17:22-34). În prezent, pe Colina lui Marte se găsește o placă de bronz, pe care este scris discursul rostit de Pavel cu acea ocazie. Nu se poate spune cu certitudine dacă Pavel a vorbit în fața curții Areopagului, dar se știe sigur că printre ascultătorii săi se afla cel puțin un membru al acelei înalte curți (IMAGINE, vol. 2, p. 746, engl.).