În Scripturile grecești creștine, denumirea „Asia” nu este folosită cu referire la continentul Asia, ci cu referire la provincia romană din vestul Asiei Mici.

Provincia romană Asia. Provincia romană Asia cuprindea vechile regate Misia, Lidia, Caria, în unele perioade incluzând și o parte din Frigia. De asemenea, cuprindea insulele din apropiere. Ea era mărginită de Marea Egee și se învecina cu provinciile Bitinia, Galatia (care includea o parte din Frigia) și Licia. Totuși, granițele exacte ale provinciei sunt greu de stabilit întrucât, de-a lungul timpului, s-au modificat de mai multe ori.

Capitala provinciei a fost inițial la Pergam, în Misia, însă în timpul domniei lui August a fost mutată la Efes, aflat mai la sud. În anul 27 î.e.n., Asia a devenit provincie senatorială, guvernată de un proconsul (Fa 19:38). Ea a fost împărțită în 9 regiuni și subîmpărțită în 44 de teritorii urbane.

Când a enumerat zonele din care veniseră evreii la Ierusalim cu ocazia Penticostei din 33 e.n., Luca a menționat Asia împreună cu provinciile Capadocia, Pont și Pamfilia (Fa 2:9, 10; compară cu 1Pe 1:1). În acest context, ca de altfel și în Faptele 16:6, el a menționat Frigia separat de Asia. În același fel le-a menționat și Pliniu cel Bătrân, scriitor roman din secolul I e.n. (Naturalis Historia, V, XXVIII, 102). În Faptele 16:6, 7, Luca a arătat că spiritul sfânt i-a interzis lui Pavel „să spună cuvântul în provincia Asiei” când acesta, aflat în a doua sa călătorie misionară (c. 49-52 e.n.), se îndrepta spre vest. De aceea, Pavel a luat-o prin Frigia și prin Galatia spre nord, spre provincia Bitinia, însă spiritul l-a oprit din nou, astfel că a luat-o spre vest prin Misia și a ajuns la portul Troa, punctul de îmbarcare spre Macedonia. Aici Pavel a primit o viziune în care era invitat ‘să treacă în Macedonia și să ajute’ acolo (Fa 16:9). Astfel, deși a traversat partea de nord a provinciei Asia, Pavel nu s-a oprit în această provincie. Doar la întoarcere, după ce și-a încheiat lucrarea în Macedonia și în Ahaia, s-a oprit pentru scurt timp la Efes. Aici el a predicat în sinagogă, iar la plecare a promis că se va întoarce (Fa 18:19-21).

În timpul celei de-a treia călătorii misionare (c. 52–56 e.n.), Pavel a stat la Efes mai bine de doi ani. Drept rezultat, „toți cei care locuiau în provincia Asiei au auzit cuvântul Domnului, atât iudei, cât și greci” (Fa 19:1-10, 22). Se pare că, în perioada când se afla în Efes (în c. 55 e.n.), Pavel a scris Prima scrisoare către corinteni, în care le-a transmis acestora salutări din partea ‘congregațiilor din Asia’ (1Co 16:19). Expresia „congregațiile din Asia” dovedește că aici se înregistrase un progres frumos. Când le-a scris corintenilor a doua scrisoare, de data aceasta din Macedonia, el a făcut referire la situațiile dificile și la marele pericol prin care trecuse în Asia (Fa 19:23-41; 2Co 1:8). În călătoria de întoarcere, nedorind să mai rămână în Asia, Pavel a trecut cu corabia pe lângă Efes, a făcut escală pe insula Samos și a debarcat la Milet (în Caria, parte a provinciei Asia). El i-a chemat aici pe bătrânii congregației din Efes pentru o întrunire (Fa 20:15-18).

Când a mers la Roma pentru primul său proces (c. 60-61 e.n.), la care s-a ajuns din cauza ‘iudeilor din Asia’ ce au instigat gloatele împotriva lui la Ierusalim (Fa 21:27, 28; 24:18, 19; compară cu 6:9), Pavel s-a îmbarcat inițial pe o corabie ce mergea „spre diferite locuri de pe coasta provinciei Asiei”, după care a luat o altă corabie din portul Mira, din provincia învecinată Licia (Fa 27:2-6).

Din cuvintele lui Pavel din 2 Timotei 1:15, scrise la Roma probabil în jurul anului 65 e.n., s-ar putea înțelege că, din cauza persecuției aprige declanșate de autoritățile romane împotriva creștinilor, mulți creștini din Asia au evitat orice asociere cu apostolul Pavel, ‘întorcându-i spatele’ într-un moment critic, când era deținut. Expresia „toți bărbații din provincia Asiei” nu transmite însă ideea că absolut toți creștinii din Asia îl părăsiseră pe Pavel, întrucât imediat după aceea el l-a lăudat pe Onisifor, care, din câte se pare, locuia în Efes (2Ti 1:16-18; 4:19).

Creștinismul a continuat să existe în Asia, dovadă fiind și cele șapte mesaje din cartea Revelația adresate prin Ioan congregațiilor din șapte orașe importante ale Asiei: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea. Majoritatea acestor congregații au fost lăudate pentru perseverența lor în necazuri (Re 1:4, 11; 2:2, 3, 9, 10, 13, 19; 3:10). Ioan era exilat atunci (c. 96 e.n.) pe insula Patmos, aflată la mică distanță de coasta provinciei Asia. În general se crede că evanghelia și cele trei scrisori ale lui Ioan au fost scrise în sau lângă Efes, după eliberarea sa de pe insula Patmos.

Alte orașe din provincia Asia menționate în Scripturi sunt Colose, Hierapolis, Adramit și Asos.