[Coroane (adică locuri îngrădite circulare)]

1. Oraș situat la est de Iordan. A fost unul dintre orașele pe care le-au cerut ca moștenire triburile Gad și Ruben. Ținutul era foarte bun pentru vite, iar aceste triburi aveau multe vite (Nu 32:1–5). Orașul a fost apoi reconstruit de gadiți (Nu 32:34).

Atarotul este menționat și în inscripția de pe Piatra moabită a regelui Meșa, rândurile 10 și 11. Printre altele, aici se spune: „Oamenii lui Gad locuiau dintotdeauna în ținutul Atarotului, iar regele Israelului construise Atarotul pentru ei; dar eu am luptat împotriva orașului, l-am cucerit și i-am ucis pe toți locuitorii lui ... Și l-am adus de acolo pe Arel (sau Oriel), căpetenia lui, ... și i-am stabilit acolo pe oamenii lui Saron și pe oamenii lui Maharit“ (Ancient Near Eastern Texts, editată de J. Pritchard, 1974, p. 320).

În general se consideră că orașul corespunde cu actualul Khirbet ʽAttarus, aflat la E de Marea Moartă și la aproximativ 13 km N-V de Dibon (menționat după Atarot în Nu 32:3). Ruinele se află pe versantul vestic al unui munte cu același nume, de circa 750 m înălțime. Orașul se afla pe teritoriul tribului lui Ruben, dar se pare că triburile Gad și Ruben foloseau în comun unele părți din teritoriul lor tribal.

2. Oraș aflat la hotarul dintre Efraim și Beniamin (Ios 16:2). Se pare că este unul și același cu Atarot-Adar, menționat în Iosua 16:5 și 18:13. În Iosua 18:13 se arată că acesta era unul dintre punctele ce marcau hotarul de nord al lui Beniamin și că era situat „pe muntele care este la sud de Bet-Horonul de Jos“.

3. Oraș aflat la hotarul nord-estic al tribului lui Efraim (Ios 16:7).