[Proprietar al nordului (al hotarului de nord)]

Punct geografic menționat ca reper pentru a indica locul de campare al israeliților la Pi-Hahirot, unde aceștia s-au oprit înainte de a traversa Marea Roșie (Ex 14:2; Nu 33:1–7). După ce au plecat din Ramses, israeliții și-au așezat tabăra mai întâi la Sucot, apoi la Etam, „la marginea pustiului“ (Ex 13:20). Aici Iehova le-a spus „să se întoarcă și să-și așeze tabăra înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, față-n față cu Baal-Țefon“. În acest loc, israeliții au fost ajunși din urmă de conducătorii carelor faraonului, de călăreții și de armata acestuia (Ex 14:2, 9).

Localizarea Baal-Țefonului este incertă, deși se pare că la vremea aceea Baal-Țefonul era un loc bine cunoscut. Principalul factor care poate ajuta la identificarea acestuia este, desigur, relatarea despre traversarea Mării Roșii. Potrivit relatării, israeliții au trecut marea printr-un loc în care apa are o adâncime considerabilă. Un astfel de loc se întâlnește doar mergând spre sud până în capătul nordic al golfului Suez. Din acest motiv, unii bibliști asociază Baal-Țefonul cu munții din această regiune. Într-un lexicon se spune că Baal-Țefonul era „prob[abil] Mt. ʽAtaka, de lângă Marea Roșie, din Egipt“ (A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament, de Brown, Driver și Briggs, 1980, p. 128). Acest munte se află lângă capătul golfului Suez, la mică distanță de actualul oraș Suez, pe direcția S-V. Alții spun că ar fi vorba despre Jebel el Galala, aflat la aproximativ 40 km mai la sud. Cei ce susțin această ipoteză consideră că Migdolul, menționat în relatare împreună cu Baal-Țefonul, era un turn de veghe amplasat în mod strategic pe Jebel (muntele) ʽAtaqah. (Vezi EXODUL; PI-HAHIROT.)