[Fiii lui Iaacan]

Loc unde au campat israeliții în timpul peregrinării prin pustiu (Nu 33:31, 32). Se pare că Iaacan este Akan menționat în Geneza 36:27 și 1 Cronici 1:42 (unde în textul masoretic apare „Iaacan“). În cartea Numerele se spune că israeliții „au plecat din Moserot și și-au așezat tabăra în Bene-Iaacan. După aceea au plecat din Bene-Iaacan și și-au așezat tabăra în Hor-Haghidgad“.

În Deuteronomul 10:6 sunt menționate împreună Beerot Bene-Iaacan și „Mosera“ (forma de singular a numelui Moserot). Lucrul acesta indică, din câte se pare, că Beerot Bene-Iaacan (care înseamnă „Fântânile fiilor lui Iaacan“) este unul și același cu Bene-Iaacan. Însă, în comparație cu relatarea din Numerele, relatarea din Deuteronomul prezintă traseul israeliților în sens invers, spunând că „fiii lui Israel au plecat din Beerot Bene-Iaacan la Mosera“. Având în vedere numărul mare de ani petrecuți de israeliți în pustiu, este foarte probabil ca ei să fi trecut de două ori prin regiunea respectivă. Referitor la acest text, într-o lucrare se spune: „O explicație plauzibilă este că israeliții, după ce au călătorit spre sud, spre țara Edomului, au trebuit să se întoarcă brusc spre nord“ (The Pentateuch and Haftorahs, de J. Hertz, Londra, 1972). Este posibil ca ei să fi mers înapoi o scurtă porțiune de drum și să fi trecut din nou prin unele locuri prin care mai trecuseră, dar din direcție opusă. Să remarcăm, de asemenea, că relatarea din Deuteronomul (10:6) vorbește despre moartea lui Aaron imediat după ce menționează oprirea de la Mosera, în timp ce relatarea din Numerele (33:31–39), înainte de a face referire la moartea lui Aaron, descrie traseul parcurs de israeliți spre Ețion-Gheber și apoi spre N-V, spre Cades. Având în vedere acest detaliu, precum și perioada îndelungată de peregrinare, este foarte posibil ca israeliții să fi revenit uneori în locuri în care mai fuseseră.

Bene-Iaacan (Beerot Bene-Iaacan) este de regulă identificat cu un loc aflat la câțiva kilometri nord de Cades-Barnea. (Vezi BEEROT BENE-IAACAN.)