Termen folosit adesea în Scripturi cu referire la reziduurile rezultate în urma arderii unor materiale, având uneori și conotații simbolice sau figurative. Cuvântul „cenușă” traduce doi termeni ebraici. Unul dintre ei, ʼéfer (Nu 19:9), este tradus și prin „țărână” (Mal 4:3). Déşen, pe lângă faptul că se referă la „cenușa grasă”, poate însemna și „grăsime”. (Le 1:16, n.s.; Is 55:2, n.s.) Substantivul grecesc spodós înseamnă „cenușă” (Mt 11:21), pe când verbul tephróō înseamnă „a preface în cenușă” (2Pe 2:6). Termenul ʽafár, cu referire la reziduurile provenite în urma arderii, este redat uneori și prin „pulbere”. (De 9:21)

În fiecare zi, un preot levitic înlătura cenușa grasă (déşen) ce rezulta în urma arderii pe altar a animalelor sacrificate și o ducea „în afara taberei, într-un loc curat”. (Le 6:9-11) Potrivit cu Numerele capitolul 19, o vacă roșie sănătoasă, fără defect, care n-a fost pusă la jug, era înjunghiată și arsă tot în afara taberei. Cenușa acestei ʻofrande pentru păcat’ era păstrată într-un loc curat din afara taberei (Nu 19:9), iar astfel o parte din ea era apoi amestecată cu apă pentru stropirea persoanelor sau a lucrurilor necurate ce trebuiau purificate (Nu 19:17). Apostolul Pavel a făcut referire la curățarea figurativă a cărnii prin „cenușa [gr., spodósʹ] unei vițele” pentru a evidenția curățarea net superioară a ʻconștiinței de lucrări moarte’ pe care o face posibilă „sângele lui Cristos”. (Ev 9:13, 14)

Ieremia 31:40 menționează „valea cadavrelor și a cenușii [wehaddéşen]”, care după cât se pare făcea parte din Valea Fiului lui Hinom. Până relativ recent, o grămadă mare de cenușă era un bine-cunoscut punct de reper în zona văii Chedron. Avea după cât se pare 150 m lungime, 60 m lățime și 18 m adâncime, iar unii sunt de părere că aceasta are legătură cu locul menționat de Ieremia. Este posibil ca o parte a Văii Fiului lui Hinom să fi fost destinată aruncării cenușii rezultate în urma arderii ofrandelor (Le 4:12), înainte ca Iosia să facă Tofetul din vale nepotrivit pentru închinare (2Re 23:10). Însă e posibil ca în vale să fi fost aruncate și cadavre de animale, precum și cadavrele unor criminali notorii. Movila de cenușă din vale conținea probabil și cenușa unor oameni sacrificați în cadrul ritualurilor religiei false. (Ier 32:35)

În epoca biblică, orașele cucerite erau de obicei incendiate. De aceea, prin expresia „a preface în cenușă” se transmitea ideea de distrugere completă, așa cum s-a întâmplat în cazul orașelor Tir, Sodoma și Gomora. (Eze 28:18; 2Pe 2:6)

Termenul „cenușă” era folosit adesea și pentru a denota ceva nesemnificativ sau lipsit de valoare. Avraam, de exemplu, i-a mărturisit lui Iehova: „Sunt țărână și cenușă”. (Ge 18:27; vezi și Is 44:20; Iov 30:19) Iar Iov a numit cuvintele falșilor săi consolatori „proverbe de cenușă”. (Iov 13:12)

În timpurile biblice, când cineva stătea în cenușă sau își punea cenușă pe corp o făcea în semn de jale, umilire sau căință. (Es 4:1-3; Ier 6:26; 2Sa 13:19) Tristețea și suferința profunde erau transmise prin expresii precum „a mânca cenușă”. (Ps 102:9) Despre Iov, când a suferit, citim că „s-a așezat în cenușă”. (Iov 2:8)

Pânza de sac și cenușa au fost uneori asociate cu postul, plânsetul sau tristețea. (Es 4:3; Is 58:5; Eze 27:30, 31; Da 9:3) În zilele lui Iona, toți oamenii din Ninive s-au umilit și s-au căit; până și regele s-a acoperit cu pânză de sac și s-a așezat în cenușă. (Ion 3:5, 6) Căința în pânză de sac și în cenușă a fost menționată și de Isus Cristos. (Mt 11:21) Iar Iov, plin de regrete, i-a spus lui Iehova: „Mă căiesc în țărână și în cenușă”. (Iov 42:6)

În timpul celor 70 de ani în care Iuda a fost pustie, evreii exilați în Babilon au jelit distrugerea Sionului, adică a Ierusalimului și a templului său. Dar, prin intermediul lui Isaia, ei au primit asigurarea că, prin spiritul lui Iehova, ‘celor cuprinși de jale din cauza Sionului avea să li se poarte de grijă și să li se dea o podoabă pentru cap în loc de cenușă’. Isus Cristos a aplicat pasajul din Isaia 61:1-3 la el însuși. Ca Eliberator Mesianic, el avea să aline o durere și o jale spirituale mult mai mari. (Lu 4:16-21) De asemenea, s-a prezis că, pentru cei drepți, cei răi aveau să ajungă ca pulberea și ca cenușa pulverizată. Maleahi a scris: „«Îi veți călca în picioare pe cei răi, căci în ziua în care voi trece la acțiune vor fi ca țărâna sub tălpile picioarelor voastre», spune Iehova al armatelor”. (Mal 4:3)