Regiune relativ mică și îngustă din sud-estul Asiei Mici. La sud era mărginită de Marea Mediterană, iar la vest se învecina cu Pamfilia. La nord, munții Taurus o separau de Licaonia și de Capadocia, iar la est, munții Amanus (în prezent, Nur), o prelungire sudică a munților Taurus, o separau de Siria. Acestea au fost granițele regiunii o lungă perioadă din istoria sa antică.

Regiunea era practic împărțită în două zone geografice: cea vestică, numită Cilicia Tracheia (Cilicia colțuroasă), și cea estică, numită Cilicia Pedias (Cilicia netedă, sau de câmpie). Cilicia Tracheia era o regiune de podiș, sălbatică și împădurită, din munții Taurus. De-a lungul coastei cu aspect neregulat, din care înaintau spre mare promontorii stâncoase, existau multe golfulețe și porturi ferite de vânt. Încă din vechime, zona era cunoscută ca un loc al tâlharilor și al piraților, care jefuiau corăbiile ce navigau de-a lungul coastei. Cilicia Pedias cuprindea vasta câmpie de coastă, o regiune bine udată și foarte fertilă. În perioada romană, în această câmpie se găseau multe orașe semiautonome, cel mai important fiind Tarsul, orașul natal al lui Saul (Pavel) (Fa 21:39; 22:3; 23:34).

Pe lângă grâu, in și fructe, Cilicia producea și pânză din păr de capră, cunoscută în vremea romanilor cu numele cilicium. Din această pânză se făceau corturi. Confecționarea de corturi în zonă ar putea explica de ce Pavel cunoștea acest meșteșug.

Cilicia avea o poziție strategică atât din punct de vedere militar, cât și din punct de vedere comercial. Principala rută comercială din Siria traversa munții Amanus prin Porțile Siriei (o trecătoare aflată la altitudine, la circa 30 km N de Antiohia), apoi traversa Cilicia până la Tars și urca prin munții Taurus până la defileul adânc numit Porțile Ciliciei, pe unde se ajungea în partea centrală și în cea vestică a Asiei Mici.

În perioada timpurie a Imperiului Roman, provincia a fost împărțită. O parte din regiunea vestică a fost redată dinastiilor locale, în timp ce restul provinciei a fost, se pare, încredințat spre administrare unor regate vecine, clientelare Romei. Regiunile Ciliciei (cea vestică și cea estică) au fost reunite într-o singură provincie abia pe vremea lui Vespasian (în 72 e.n.). Astfel, la începutul perioadei apostolice, între Cilicia și Siria existau relații deosebit de strânse, fapt ce pare să se reflecte și în cuvintele din Faptele 15:23, 41 și Galateni 1:21. Unii erudiți sugerează că, în aceste versete, „Cilicia” se referă la Cilicia Pedias. Însă în Faptele 27:5, unde se spune că, în drum spre Roma, Pavel a navigat „în largul mării de-a lungul Ciliciei și al Pamfiliei”, „Cilicia” desemnează, se pare, întreaga regiune a Ciliciei, partea estică și cea vestică deopotrivă.

Printre cei ce s-au ridicat să-l contrazică pe Ștefan, care apoi a fost omorât, erau și evrei din Cilicia (Fa 6:9). În jurul anului 49 e.n., în Cilicia existau deja congregații, cărora apostolii și bătrânii din Ierusalim le-au trimis o scrisoare (Fa 15:23). În a doua și a treia sa călătorie misionară, Pavel trebuie să fi urmat ruta care ducea prin Cilicia și Porțile Ciliciei.