Scrisoare a apostolului Pavel scrisă sub inspirație divină și adresată creștinilor din Colose. În majoritatea versiunilor moderne ale Bibliei, este a 12-a carte din Scripturile grecești creștine. Scriitorul este Pavel, așa cum reiese din cuvintele introductive: „Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voința lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, către sfinții și frații fideli uniți cu Cristos care sunt în Colose”. (Col 1:1, 2) Și salutul final, scris chiar cu mâna lui Pavel, dovedește că el este scriitorul acestei cărți. (Col 4:18)

Există multe asemănări între scrisoarea către coloseni și cea către efeseni, o altă scrisoare a lui Pavel, probabil pentru că au fost scrise în aceeași perioadă și pentru că în ambele orașe existau situații similare. Prin urmare, dacă scrisoarea către efeseni i se atribuie lui Pavel, logic este să i se atribuie și cea către coloseni. (De exemplu, compară Col 1:24-29 cu Ef 3:1-7; Col 2:13, 14 cu Ef 2:1-5, 13-16; Col 2:19 cu Ef 4:16; Col 3:8-10, 12, 13 cu Ef 4:20-25, 31, 32; Col 3:18-25; 4:1 cu Ef 5:21-23; 6:1-9.) În plus, având în vedere că această scrisoare figurează împreună cu alte scrisori ale lui Pavel în Papirusul Chester Beatty nr. 2 (P⁴⁶, care datează aproximativ din anul 200 e.n.), este clar că ea a fost considerată de primii creștini drept parte a scrierilor inspirate ale lui Pavel.

După cât se pare, Pavel le-a scris colosenilor din două motive. În primul rând, Epafras îl informase despre starea spirituală a congregației. Chiar dacă unele aspecte erau îngrijorătoare, erau și vești bune, întrucât Pavel a scris că Epafras ‘le-a făcut cunoscută iubirea lor cultivată prin spirit’. (Col 1:7, 8) Deși existau probleme în congregație, situația nu era critică, iar frații puteau fi lăudați în multe privințe. În al doilea rând, Onisim, sclavul lui Filimon, se întorcea la stăpânul său, în Colose. Prin urmare, Pavel a profitat de această ocazie pentru a trimite scrisoarea prin Onisim și tovarășul său, Tihic. (Col 4:7-9)

Locul și perioada scrierii. Nu se menționează exact unde era Pavel când a scris scrisoarea către coloseni. Unii presupun că era în Efes. Totuși, scrisoarea arată că apostolul era în închisoare (Col 1:24; 4:10, 18), iar din Scripturi nu reiese că ar fi fost închis în Efes. Cuvintele lui Pavel din Coloseni 4:2-4, 11 par să se potrivească mai degrabă cu situația sa din timpul primei detenții la Roma (c. 59-61 e.n.). E adevărat că Pavel a fost închis și în Cezareea (Fa 23:33-35), iar aici Felix a dispus ca apostolului să i se acorde o oarecare libertate. (Fa 24:23) Dar, fără îndoială, el nu s-a bucurat de aceeași libertate ca în perioada primei sale detenții la Roma, când a stat doi ani într-o casă închiriată și a putut să le predice despre Regatul lui Dumnezeu celor care îl vizitau. (Fa 28:16, 23, 30, 31)

Un alt factor ce pare să indice că scrisoarea a fost redactată la Roma este că Onisim era de față când Pavel a scris scrisoarea și urma să o ducă colosenilor alături de Tihic. Roma, un oraș aglomerat, ar fi fost, cu siguranță, un refugiu ideal pentru un sclav fugar. După cât se pare, scrisoarea către coloseni a fost redactată spre sfârșitul primei detenții a lui Pavel la Roma, aproximativ în 60-61 e.n., când Pavel a scris și scrisoarea către Filimon. Tihic și Onisim nu au dus doar scrisoarea adresată colosenilor, ci și pe cea scrisă de Pavel lui Filimon. (Flm 10-12) Întrucât în scrisoarea către Filimon Pavel și-a exprimat speranța că avea să fie eliberat (vers. 22), se poate concluziona că și scrisoarea către coloseni, la fel ca cea către Filimon, a fost scrisă spre sfârșitul primei detenții a lui Pavel la Roma.

Combaterea unor concepții false. Învățătorii falși din Colose promovau o filozofie amăgitoare. Se punea accent pe respectarea Legii mozaice. De asemenea, era încurajat ascetismul. Apostolul i-a avertizat pe creștinii din Colose să fie vigilenți, ca să nu-i „fure cineva prin filozofie și amăgire deșartă, potrivit tradiției oamenilor, potrivit lucrurilor elementare ale lumii și nu potrivit lui Cristos”. (Col 2:8) Totodată, Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credință să nu permită nimănui să-i judece cu privire la mâncare și la băutură „sau cu privire la vreo sărbătoare, la ținerea lunii noi sau a unui sabat, fiindcă acestea sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar realitatea este a lui Cristos”. (Col 2:16, 17) Apostolul a demascat falsa umilință și a criticat aspru ascetismul, spunând: „Acele lucruri sunt în aparență înțelepte, printr-o formă de închinare după propria voință și o falsă umilință, prin tratarea cu asprime a corpului, dar n-au nicio valoare în lupta împotriva dorințelor cărnii”. (Col 2:20-23)

Pavel a scos în evidență poziția superioară acordată de Dumnezeu lui Cristos. (Col 1:13-20) Acest adevăr combătea filozofiile păgâne, tradiția iudaică, precum și o altă practică, descrisă drept „o formă de închinare a îngerilor”. (Col 2:18) Scripturile nu specifică dacă adepții acestei forme de închinare pretindeau că practică forma de închinare pe care presupuneau că o practică și îngerii, dacă ei considerau că imită atitudinea reverențioasă a îngerilor sau dacă realmente se închinau acelor creaturi spirituale.

[Chenarul de la pagina ]

COLOSENI – IDEI IMPORTANTE

Scrisoarea evidențiază faptul că aprecierea pentru poziția acordată de Dumnezeu lui Cristos ne ajută să combatem concepțiile și practicile greșite

Scrisă de Pavel spre sfârșitul primei sale detenții la Roma

Apreciere pentru poziția lui Cristos (1:1–2:12)

Colosenii sunt lăudați pentru credința în Cristos și pentru iubirea față de toți sfinții, cu care împărtășesc speranța cerească

Lui Cristos i-a fost acordată cea mai înaltă poziție: el este chipul lui Dumnezeu, întâiul născut din toată creația, cel prin care au fost create toate celelalte lucruri, capul congregației, întâiul născut din morți

Prin Cristos se realizează împăcarea cu Dumnezeu

În Cristos sunt ascunse toate comorile adevăratei înțelepciuni și cunoștințe

Să continuăm să umblăm în unitate cu el; să nu permitem nimănui să ne fure prin filozofii umane

Legea mozaică a fost înlăturată de Dumnezeu prin Cristos (2:13-23)

Dumnezeu a pironit în mod figurativ legământul Legii pe stâlpul de tortură pe care a murit Cristos

Cerințele Legii au fost o umbră; realitatea este a lui Cristos

Nimeni să nu ne răpească premiul, determinându-ne să urmăm porunci și învățături omenești, în loc să rămânem atașați de Cristos, Capul

Să ne îmbrăcăm cu noua personalitate, supunându-ne autorității lui Cristos (3:1-17)

Să ne gândim la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ

Să omorâm dorințele greșite ale cărnii; să înlăturăm comportamentul și vorbirea nepotrivite

Să ne îmbrăcăm cu compasiune, bunătate, umilință, blândețe, îndelungă răbdare, iubire

Pacea lui Cristos să domnească în inima noastră

Să facem orice lucru în numele Domnului Isus, mulțumindu-i lui Dumnezeu prin el

Recunoștința față de Dumnezeu și de Cristos ar trebui să ne influențeze relațiile cu alții (3:18–4:18)

Soțiile, soții, copiii, sclavii și stăpânii trebuie să-și îndeplinească responsabilitățile nu ca să le fie pe plac oamenilor, ci cu teamă de Iehova, recunoscând că Stăpânul nostru este Cristos, aflat în cer

Să perseverăm în rugăciune; să umblăm cu înțelepciune

Salutări personale adresate altor slujitori ai Domnului