Două cărți inspirate ale Scripturilor ebraice, care se pare că formau un singur volum în canonul ebraic original. Cărțile Cronicilor erau considerate o singură lucrare de către masoreți și în evidențele care totalizează numărul cărților din Scripturile ebraice la 22 sau 24 de cărți; în evidențele care totalizează acest număr la 39, cărțile Cronicilor sunt privite ca două lucrări separate. Din câte se pare, împărțirea în două cărți a apărut odată cu traducerea Septuagintei. În manuscrisele ebraice, această diviziune a fost introdusă doar în secolul al XV-lea. În textul ebraic, cărțile Cronici sunt plasate la finalul secțiunii numite „Scrierile”. Numele ebraic, Divrế Haiyamím, înseamnă literalmente „Faptele zilelor”. Ieronim a propus numele Khronikón, de unde provine titlul de Cronici în Bibliile din limba română. Cronica este o lucrare care prezintă anumite evenimente în ordinea în care s-au petrecut. În limba greacă (în Septuaginta) titlul cărților este Paraleipoménōn și înseamnă literalmente „lucrurile peste care s-a trecut, care nu au fost consemnate, care au fost omise” din cărțile Samuel și Regi. Totuși, Cronicile nu sunt simple completări ale cărților respective.

Scriitorul, momentul redactării și perioada la care se referă cărțile. Multe dovezi demonstrează că scriitorul Cronicilor a fost preotul evreu Ezra. Tradiția evreiască susține din vechime acest lucru. Asemănarea stilului de scriere al cărților Ezra și Cronici sprijină aceeași concluzie. Cartea Ezra începe, practic, cu o repetare a cuvintelor de încheiere ale cărții 2 Cronici. În plus, decretul regelui Cirus, menționat la încheierea cărții 2 Cronici, este redat integral în cartea Ezra; aceasta demonstrează că scriitorul a încheiat cartea 2 Cronici cu intenția de a scrie o nouă carte (Ezra) în care să prezinte pe larg decretul și aplicarea lui. Scrierea cărților Cronici s-a încheiat în jurul anului 460 î.e.n. După acest an, au mai fost scrise doar două cărți din canonul ebraic: Neemia și Maleahi.

Lăsând la o parte listele genealogice care pornesc de la Adam, cărțile Cronicilor se referă la perioada de timp de la moartea regelui Saul până la exilarea iudeilor în Babilon, încheindu-se cu decretul lui Cirus de la finalul celor 70 de ani de exil.

Surse. Ezra a considerat că cititorii săi erau familiarizați cu conținutul cărților 1 și 2 Regi, astfel că nu a relatat din nou aceleași evenimente. Uneori el a redat fragmente din Regi, dar numai pentru a indica evenimentele pentru care cărțile Cronicilor prezintă informații suplimentare. Deși Ezra a folosit ca surse cărțile Samuel și Regi, alături de alte pasaje biblice, se pare că în majoritatea cazurilor el a avut acces și la unele scrieri necunoscute în prezent. Printre acestea s-au numărat, probabil, documente oficiale din Israel și Iuda, liste genealogice, lucrări istorice scrise de profeți și documente aflate în posesia căpeteniilor de familii sau triburi. Fără îndoială, o parte din sursele folosite de Ezra au fost lucrări consemnate de cronicari. (1Re 4:3)

Ezra menționează câteva dintre sursele pe care le-a folosit la scrierea Cronicilor:

1) Cartea Regilor lui Iuda și ai lui Israel (2Cr 16:11; 25:26)

2) Cartea Regilor lui Israel și ai lui Iuda (2Cr 27:7; 35:27)

3) Cartea Regilor lui Israel (2Cr 20:34) (Sursele enumerate mai sus ar putea fi o singură colecție de documente oficiale, cunoscută sub trei nume diferite sau ar putea fi cărțile Regilor din Biblie.)

4) Cartea Regilor lui Israel (probabil o listă genealogică) (1Cr 9:1)

5) Scrierea din Cartea Regilor (2Cr 24:27) (conținând informații despre regele Ioas al lui Iuda)

6) Faptele regilor lui Israel (2Cr 33:18) (conținând informații despre Manase)

7) Scrierile lui Samuel, văzătorul, scrierile lui Natan, profetul, și scrierile lui Gad, vizionarul (1Cr 29:29) (conținând informații despre David) (Aceasta ar putea fi o singură lucrare, două sau chiar trei; ori s-ar putea referi la cărțile Judecătorii și Samuel.)

8) Cuvintele profetului Natan (2Cr 9:29) (conținând informații despre Solomon)

9) Profeția lui Ahia, șilonitul (2Cr 9:29) (despre Solomon)

10) „Șemaia . . . a înscris” (1Cr 24:6) (despre David) și cuvintele profetului Șemaia și ale vizionarului Ido, în listele genealogice (2Cr 12:15) (despre Roboam) (posibil, două sau trei surse)

11) Cuvintele lui Iehu, fiul lui Hanani, care au fost incluse în Cartea Regilor lui Israel (2Cr 20:34) (despre Iosafat)

12) Celelalte fapte ale lui Ozia, scrise de Isaia, fiul profetului Amoț (2Cr 26:22)

13) Cuvintele vizionarilor (lui Manase) (2Cr 33:19)

14) Cântecele de jale (ale lui Ieremia și, posibil, ale unor cântăreți) (2Cr 35:25) (despre Iosia)

15) Scrierea profetului Ido (2Cr 13:22) (despre Abiia)

16) Relatarea faptelor din zilele regelui David (1Cr 27:24)

17) Porunca lui David, a lui Gad și a profetului Natan (2Cr 29:25) (aplicată de Ezechia)

18) Scrierea lui David și a lui Solomon, fiul său (2Cr 35:4) (menționată de Iosia)

19) Porunca lui David, a lui Asaf, a lui Heman și a lui Iedutun, vizionarul regelui (2Cr 35:15) (menționată în legătură cu faptele lui Iosia)

20) Scrisoarea lui Ilie către Ioram, regele lui Iuda (2Cr 21:12-15)

(În Cronici se menționează și alte scrieri, în special liste genealogice, care ar putea indica alte surse folosite de Ezra.)

Este limpede că Ezra a fost foarte atent, făcând cercetări minuțioase, examinând toate sursele pe care le avea la dispoziție și investigând orice document care conținea informații despre un anumit subiect. El și-a documentat lucrările nu doar pentru a demonstra că sunt exacte, ci și pentru a-și îndruma cititorii către alte scrieri din care puteau afla mai multe detalii. Meticulozitatea lui Ezra ne conferă maximă încredere în exactitatea și autenticitatea istorică a Cronicilor. Însă, mai presus de orice, Cronicile scrise de Ezra sunt veridice deoarece au fost scrise sub inspirație divină (2Ti 3:16) și fac parte din canonul ebraic, acceptat în întregime de Isus și de apostoli. (Lu 24:27, 44) În plus, cărțile Cronici sunt parte integrantă a Cuvântului scris al lui Dumnezeu, a cărui puritate El a păstrat-o pentru continuatorii Fiului său, Isus Cristos. Toate aceste lucruri fac din cărțile Cronicilor o excelentă sursă de informații care ne întăresc credința.

Scopul. Ezra a scris Cronicile nu doar pentru a relata evenimentele omise în cărțile Samuel și Regi, ci a considerat necesar ca evreilor întorși din exil să le fie prezentat un rezumat al istoriei lor naționale. Fără îndoială, cărțile Cronicilor au fost scrise în special pentru cei întorși de curând din exil, deoarece nu erau familiarizați cu istoria și obiceiurile sacre. Ei trebuiau să cunoască modul în care se desfășura închinarea la templu și însărcinările leviților, iar Ezra le-a prezentat informațiile necesare. În plus, Ezra a acordat o mare atenție genealogiilor, deoarece puține lucruri erau de un interes mai mare pentru exilații repatriați decât acestea. Deși nu aveau un rege, israeliții funcționau din nou ca națiune, având țara lor, templul, preoția și un guvernator; ei au continuat să funcționeze astfel până la venirea lui Mesia. Prin urmare, israeliții aveau nevoie de informațiile prezentate în Cronici pentru a păstra unitatea poporului și închinarea adevărată.

Samuel și Ieremia au fost amândoi și istorici, și leviți. Ieremia a fost profet și preot. Ezra a fost preot. Ar fi greșit să considerăm că Ieremia a fost interesat mai mult de împlinirea profețiilor decât de aspectele închinării la templu și că Ezra a fost interesat mai mult de munca leviților decât de profeții. Amândoi au fost slujitori ai lui Dumnezeu și erau interesați de cuvântul său, de modul în care Dumnezeu a acționat față de poporul său și de toate aspectele închinării. Ezra a fost inspirat de Iehova să scrie cărțile Cronici și Ezra cu un scop aparte.

Evreii s-au întors din Babilon în 537 î.e.n. nu pentru a dobândi independență politică, ci pentru a restabili închinarea adevărată; ei au reconstruit întâi altarul, apoi templul. Din acest motiv, Ezra s-a concentrat în scrierile sale pe închinare și pe serviciul preoților și al leviților. Și genealogiile erau importante. Ezra 2:59-63 arată că unii, chiar și dintre fiii preoților, nu au putut găsi registrele oficiale care să le dovedească public genealogia. Cât timp au fost în Babilon, aceste liste genealogice nu erau foarte importante, însă acum reprezentau mijlocul prin care își puteau redobândi moștenirea familială. Acesta este unul dintre motivele pentru care Ezra a compilat listele genealogice, care prezintă interes și pentru cei ce studiază Biblia în prezent.

Prin urmare, scriind Cronicile, Ezra a dorit să își încurajeze contemporanii să îi rămână fideli lui Iehova. Rememorând istoria Israelului, el i-a îndemnat să se achite de responsabilitățile ce decurgeau din legământul lor cu Iehova. În acest sens, Ezra a folosit exemple din istoria Israelului, prin care a scos în evidență binecuvântările pe care le aduce respectarea cu fidelitate a închinării adevărate și nenorocirile pe care le aduce abandonarea închinării la Iehova Dumnezeu.

Valoarea cărților Cronici. Cărțile Cronicilor ne întăresc credința și ne ajută să înțelegem mai bine Biblia. Ezra a consemnat multe detalii despre închinarea la templu și organizarea preoților, a leviților, a portarilor și a cântăreților. De asemenea, Ezra a prezentat multe evenimente care au legătură cu închinarea adevărată: aducerea chivotului la Ierusalim de către David (1Cr cap. 15, 16); pregătirile făcute de el pentru templu și serviciul de acolo (1Cr cap. 22-29); preoții rămân cu Roboam când cele zece triburi se separă (2Cr 11:13-17); războiul dintre Abiia și Ieroboam (2Cr 13); reformele pentru închinarea adevărată din timpul lui Asa (2Cr cap. 14, 15), Iosafat (2Cr cap. 17, 19, 20), Ezechia (2Cr cap. 29-31) și Iosia (2Cr cap. 34, 35); pedepsirea lui Uzia cu lepră pentru îngâmfarea sa (2Cr 26:16-21); și căința lui Manase. (2Cr 33:10-20)

Ezra a dovedit interes nu doar pentru activitatea preoților, ci și pentru profeți. (2Cr 20:20; 36:12, 16) El a folosit cuvintele „profet”, „văzător” și „vizionar” de aproximativ 45 de ori și a consemnat informații despre profeți sau alte persoane ale căror nume nu mai apar în alte locuri în Biblie, cum ar fi: Ido, Eliezer, fiul lui Dodavahu, Iahaziel, fiul lui Zaharia, alți bărbați cu numele Zaharia și Oded, care a trăit în timpul lui Ahaz, regele lui Iuda.

Multe informații din Cronici ne ajută să înțelegem mai bine istoria lui Iuda, cum ar fi detaliile despre boala și înmormântarea lui Asa și despre conduita greșită a lui Ioas după moartea marelui preot Iehoiada. Listele genealogice sunt indispensabile pentru a stabili descendența lui Cristos. Cărțile Cronici contribuie și la stabilirea unei cronologii exacte. În plus, ele ne ajută să observăm înțelepciunea lui Iehova, Autorul Bibliei, care l-a însărcinat pe slujitorul său Ezra să scrie aceste cărți, pentru ca cei ce au încredere în Biblie să dispună de cea mai exactă și armonioasă consemnare a istoriei omenirii.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN 1 CRONICI

Liste genealogice și informații despre închinarea adevărată adusă la templul lui Iehova, deosebit de necesare după întoarcerea din exilul babilonian

Cartea a fost scrisă, probabil, la 55 de ani după ce Zorobabel a reconstruit templul și înainte de reconstruirea zidurilor Ierusalimului

Genealogii începând de la Adam (1:1–9:44)

Descendența lui Iuda prin David și Solomon (informații esențiale pentru identificarea lui Mesia)

Descendența lui Levi (informații necesare pentru a-i identifica pe cei care aveau dreptul de a sluji la templu) și sarcinile lor de la templu

Lipsa de fidelitate îl duce pe Saul la moarte (10:1-14)

Evenimente din timpul domniei lui David ca rege (11:1–29:30)

Când se află în Hebron, este uns din nou ca rege; cucerește Sionul; mai târziu devine rege peste întregul Israel

Arca legământului este transportată în mod nepotrivit, într-un car; Uza moare deoarece a atins Arca; în cele din urmă, Arca este adusă în Cetatea lui David cu mare bucurie

David își exprimă dorința de a construi un templu pentru Iehova, însă Iehova face cu David un legământ pentru o casă regală, pe timp indefinit

Toți dușmanii Israelului sunt înfrânți

David este instigat de Satan să facă numărătoarea poporului; 70 000 de persoane mor

Se fac multe pregătiri pentru construirea templului; David organizează leviții și 24 de grupuri de preoți, numește cântăreți și portari; el îi dă lui Solomon planuri arhitecturale, primite sub inspirație; David și poporul fac contribuții generoase

După ce Solomon se așază pe „tronul lui Iehova”, David moare

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN 2 CRONICI

O relatare însuflețitoare a istoriei regilor din casa lui David, care evidențiază consecințele ascultării și ale neascultării de Dumnezeu

La început, cartea 2 Cronici făcea parte din același sul cu 1 Cronici

Domnia lui Solomon (1:1–9:31)

Este înțelept și prosperă; însă, nechibzuit, cumpără mulți cai din Egipt și o ia de soție pe fiica faraonului

Construirea templului; rugăciunea de dedicare rostită de Solomon

Vizita reginei din Șeba

Evenimente din timpul domniei altor regi din casa regală a lui David și consecințele lor (10:1–36:23)

Din cauza reacției dure a lui Roboam, zece triburi, conduse de Ieroboam, se separă, adoptând închinarea la vițel; și Roboam abandonează legea lui Iehova, apoi ajunge în mâinile lui Șișac, regele Egiptului

Deoarece Abiia se bizuie pe Iehova, Iuda învinge armata Israelului, care își pune încrederea în superioritatea numerică și în închinarea la vițeii de aur; 500 000 sunt uciși

Când Asa se încrede în Iehova, un milion de invadatori etiopieni sunt înfrânți; lipsit de înțelepciune, Asa încheie o alianță cu Siria, apoi se mânie când profetul lui Iehova îl mustră

Iosafat instituie un program de predare a legii lui Dumnezeu; face greșeala de se încuscri cu Ahab

Moabul, Amonul și Seirul invadează Iuda; Iosafat apelează la Iehova pentru ajutor; Iehova îi spune: „Lupta . . . este . . . a lui Dumnezeu”

Ioram (a cărui soție este fiica lui Ahab și a Izabelei) face ce este rău, la fel și fiul său Ahazia; apoi văduva lui Ioram, criminala Atalia, uzurpă tronul

Începutul domniei lui Ioas este bun, fiind îndrumat de marele preot Iehoiada; mai târziu Ioas ajunge apostat și poruncește uciderea cu pietre a fidelului Zaharia

Începutul domniei lui Amația este bun, dar mai târziu se închină idolilor Seirului; este înfrânt de Israel, apoi asasinat

Începutul domniei lui Ozia este, de asemenea, bun; mai târziu, încearcă plin de mândrie să aducă tămâie în templu; este lovit cu lepră

Iotam face ce este bine, dar poporul se strică tot mai mult

Ahaz adoptă închinarea la Baal; poporul suferă mult

Ezechia curăță templul; Sanherib invadează Iuda și îl batjocorește pe Iehova; Ezechia se încrede în Iehova; un înger ucide 185 000 de asirieni

Manase practică idolatria crasă și varsă mult sânge nevinovat; este luat captiv de către asirieni; după ce se căiește, Iehova îi dă înapoi tronul

Amon urmează exemplul rău al tatălui său, Manase; nu se umilește

Iosia conduce cu zel o reformă religioasă și repară templul; insistă să lupte cu faraonul Neco și este ucis

Ioahaz conduce pentru scurt timp, apoi este dus captiv în Egipt

Ioiachim face ce este rău; fiul și succesorul său, Ioiachin, este dus captiv în Babilon

Zedechia se răzvrătește împotriva jugului babilonian; iudeii sunt duși în exil; țara rămâne pustie timp de 70 de ani

Cirus, regele Persiei, dă un decret de eliberare a iudeilor pentru ca ei să se întoarcă la Ierusalim și să reconstruiască templul