Culcuș făcut de o pasăre sau de un mamifer pentru a-și crește puii; sălaș, adăpost sau locuință tihnită, confortabilă, comodă. (Pr 27:8; Is 10:14; 16:2)

Cuiburile de păsări variază mult în funcție de locul, mărimea și modul în care au fost construite, dar fiecare cuib este potrivit scopului pentru care a fost făcut. Cuiburile pot fi amplasate pe pământ sau pe nisip (și despre șerpi se spune că își fac „cuibul” pe pământ sau printre stânci; Is 34:15), în iarbă, în tufișuri, între bolovani, în copaci, în scorburi, printre stâncile de la malul mării, în munți, în crăpăturile zidurilor și chiar în trestii, suspendate deasupra apei. Printre materialele folosite la construirea lor menționăm rămurele, frunze, alge, lână, bumbac, fân, paie, mușchi, smocuri de blană, pene, vegetație, păr de cal, zdrențe și altele. Cuiburile oferă protecție împotriva prădătorilor și adăpost pe timp de furtună, de caniculă și de frig.

Pentru a-l ajuta pe Iov să înțeleagă profunzimea înțelepciunii Creatorului, Iehova i-a îndreptat atenția spre acvilă, care „își face cuibul sus, stă pe stâncă și își petrece noaptea pe piscul unei stânci și într-un loc inaccesibil”. (Iov 39:27, 28) Iar, pentru a ilustra grija iubitoare a lui Dumnezeu față de Israel, Moise spune că acvila „își scutură cuibul”, evident făcând referire la modul în care acvila își îndeamnă sau chiar își împinge din cuib puii neinițiați pentru a-i învăța să zboare. În mod asemănător, Iehova l-a scos pe Israel ca națiune din Egipt. Așa cum acvila își supraveghează puii și are grijă de ei în timpul lecțiilor de zbor, tot așa și Iehova s-a îngrijit cu tandrețe de tânăra națiune pe parcursul peregrinării prin pustiu și în timpul ocupării Țării Promise. (De 32:11; vezi ACVILĂ.)

Și porumbelul sălbatic cuibărește în locuri stâncoase. Stâncile semețe din împrejurimile Mării Moarte îi oferă multe crăpături și grote pentru a-și face cuiburi. Se poate ca Ieremia să se fi gândit la aceste cuiburi izolate când a pronunțat judecata împotriva Moabului, ai cărui locuitori trăiau în această zonă: „Părăsiți orașele și locuiți pe stâncă, locuitori ai Moabului! Să ajungeți ca porumbelul care-și face cuibul pe marginile unei gropi”. (Ier 48:28; compară cu cuvintele rostite de Balaam în Nu 24:21.)

Frunzișul des al falnicilor cedri din Liban era ideal pentru cuibărit; acesta oferea un bun adăpost și ascunziș pe tot parcursul anului. Psalmistul a amintit de acest cadru cu scopul de a evidenția măsurile extraordinare luate de Dumnezeu pentru bunăstarea creaturilor sale. (Ps 104:16, 17)

Legea le interzicea israeliților să ia ouăle sau puii dintr-un cuib, iar pe mama lor să o omoare. Acest lucru prevenea distrugerea cu cruzime a întregii familii în același timp. Pasărea-mamă trebuia cruțată, pentru a putea avea și alți pui. (De 22:6, 7)

Când un scrib i-a spus lui Isus: „Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge”, Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi [sau culcușuri], dar Fiul omului n-are unde să-și pună capul”. (Mt 8:19, 20; Lu 9:57, 58) Isus a evidențiat astfel că, dacă voia să-l urmeze, bărbatul trebuia să lase deoparte confortul și avantajele unei vieți obișnuite și să-și pună toată încrederea în Iehova. Acest principiu transpare din rugăciunea-model dată discipolilor săi: „Dă-ne astăzi pâinea noastră pentru ziua de azi”, precum și din afirmația sa: „Astfel, puteți fi siguri că niciunul dintre voi care nu renunță la toate bunurile lui nu poate fi discipolul meu”. (Mt 6:11; Lu 14:33)

Folosit cu sens figurat. În mesajele de condamnare împotriva Edomului, Dumnezeu compară așezarea Edomului pe înălțimile munților, precum și trufia și îngâmfarea națiunii cu locul de cuibărit pe înălțimi al acvilei. (Ier 49:15-18; Ob 1-4; compară cu mesajul pronunțat de Dumnezeu împotriva Babilonului în Hab 1:6; 2:6-11.)

Când profețește împotriva Ierusalimului, Ieremia face referire la măreția copacilor din Liban și la valoarea lemnului de cedru, folosit în special de regi și de oamenii bogați la construirea caselor lor. Palatul regelui lui Iuda și clădirile oficiale din Ierusalim erau construite în principal din lemn de cedru. Prin urmare, Ieremia spune despre locuitorii Ierusalimului că ‘locuiau în Liban și își făcuseră cuib în cedri’. Însă aveau să fie dați jos din poziția lor înălțată. (Ier 22:6, 23)

Un ‘compartiment’. În Geneza 6:14, cuvântul ebraic qinním („cuiburi”) este tradus prin „cămăruțe” (BC), „încăperi” (BVA) și „compartimente” (NW). Evident, aceste compartimente relativ mici din arca lui Noe, care erau asemănătoare cuiburilor de păsări, au servit drept protecție și adăpost într-o perioadă grea, când, fără ele, omul și animalele ar fi fost complet neajutorați.