ARTICOL SPECIAL

Cum a ajuns Biblia până la noi

REDARE

EXISTĂ dovezi clare că Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, a fost copiată cu exactitate și transmisă până în zilele noastre. Dovezile sunt manuscrisele antice disponibile astăzi – aproximativ 6 000 ale Scripturilor Ebraice în întregime sau fragmente din acestea și în jur de 5 000 ale Scripturilor grecești creștine.

Scrierile originale

Scrierile originale ale Bibliei au fost scrise de mână pe materiale perisabile cum ar fi papirusul și velinul; din câte se pare, niciun manuscris original nu mai există astăzi

Copii – Limba ebraică sau greacă

La scurt timp după ce au fost scrise originalele, copii ale manuscriselor au început să fie redactate. Copiștii au avut mare grijă să transmită cu exactitate textul biblic; masoreții chiar numărau literele pe care le copiau

Traduceri timpurii

Pentru ca Scripturile să fie disponibile în alte limbi, a devenit necesară traducerea Bibliei. Există astăzi manuscrise ale unor astfel de versiuni timpurii, cum ar fi Septuaginta (o traducere a Scripturilor ebraice în limba greacă din secolele al III-lea și al II-lea î.e.n.) și Vulgata lui Ieronim (o traducere a textelor ebraice și grecești în limba latină, redactată în aproximativ 400 e.n.)

Texte de referință

Printr-un studiu comparativ al sutelor de manuscrise biblice existente, erudiții au realizat niște texte de referință. Aceste ediții ale textelor în limbile originale propun cele mai bune versiuni disponibile în timp ce atrag atenția asupra variațiilor care pot exista în diferite manuscrise. Texte ale Scripturilor ebraice având variante comparative la notele de subsol au fost pregătite de erudiți precum Ginsburg și Kittel. Printre textele de referință ale Scripturilor grecești creștine se numără cele publicate de Westcott și Hort, precum și de Nestle și Aland.

Traduceri moderne

Traducătorii Bibliei din zilele noastre folosesc texte de referință în limbile originale pentru a produce traduceri moderne

Scripturile ebraice

Peșterile de la Qumran, în apropierea țărmului nord-vestic al Mării Moarte, unde au fost descoperite numeroase suluri biblice antice

Fragment din sulul lui Isaia găsit la Marea Moartă (datând aproximativ de la sfârșitul secolului al II-lea î.e.n.) Comparat cu textul masoretic descoperit cu mai mult de o mie de ani mai târziu, acesta dezvăluie diferențe minore, în general în ce privește scrierea

Fragment din Codexul de la Aleppo. Se remarcă litera ebraică ʽaʹyin tipărită deasupra celorlalte pentru a marca litera de mijloc a Psalmilor (80:13). Notele marginale masoretice atrag atenția în mod deosebit asupra acestei litere. Scribii numărau până și literele pe care le transcriau! Masoreții au adăugat vocalele și accentele ce pot fi văzute dedesubtul și deasupra textului consonantic.

Scripturile grecești creștine

Papirusul Rylands 457 (P⁵²) – ambele părți ale unui fragment din Evanghelia după Ioan datat din prima jumătate a secolului al II-lea e.n., la doar câteva decenii după scrierea originalului

Manuscrisul sinaitic – un codex pe velin datând din secolul al IV-lea e.n., care conține Scripturile grecești creștine în întregime și o parte din traducerea în greacă a Scripturilor ebraice, Septuaginta

Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la muntele Sinai, unde a fost descoperit manuscrisul sinaitic. Acest manuscris este păstrat în prezent în Biblioteca Britanică

Studiul comparativ al miilor de manuscrise antice oferă dovezi că Scripturile ne-au fost transmise într-o formă demnă de încredere. Așa cum a spus Sir Frederic Kenyon: „Toate aceste descoperiri şi toate aceste studii vin să aducă dovezi suplimentare în sprijinul autenticităţii Scripturilor şi a convingerii că avem în mâinile noastre, în mod integral, adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.” (The Story of the Bible, 1937, p. 144)

Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor