Calitatea de a fi îndrăzneț, neînfricat, cutezător, tare. Curajul este opusul fricii, al timidității și al lașității (Mr 6:49, 50; 2Ti 1:7).

Verbul ebraic folosit cel mai frecvent cu sensul de a fi curajos este ḥazáq. În esență, el înseamnă „a fi tare” (2Sa 13:28; 2Cr 19:11; Da 10:19). Deseori, ḥazáq este folosit împreună cu verbul ʼamáț, care, de asemenea, înseamnă „a fi tare”. Ambele verbe apar în expresiile „Fiți curajoși și tari” (Ios 10:25) și „Fiți curajoși și inima să vă fie tare” (Ps 31:24).

Ideea de a slăbi sau de a se înmuia este redată de verbul ebraic rafáh, care uneori poate însemna „a-și pierde curajul” (Ier 49:24) sau „a se descuraja” (Pr 24:10). Când este redat prin „a slăbi”, cum ar fi în expresia „să nu-ți slăbească mâinile”, verbul are sensul de „a-și pierde curajul”, „a deveni prea slab pentru a acționa” (Țe 3:16; Is 13:7; Eze 7:17).

În greacă, ideea de a fi îndrăzneț, sau curajos, ca stare interioară, este exprimată de verbele tharréō (2Co 5:8) și tharséō (Mt 9:2). Verbul tolmáō, redat prin „a îndrăzni” (Iuda 9; Ro 15:18), „a fi îndrăzneț” (2Co 11:21) sau „a avea curaj” (Mr 12:34), pune accentul pe manifestarea curajului sau a îndrăznelii.

Slujitorii lui Dumnezeu au avut întotdeauna nevoie de curaj pentru a-i rămâne fideli Celui Preaînalt. Astfel, când israeliții erau pe punctul de a intra în Țara Promisă, Moise le-a spus: „Fiți curajoși și tari!”. Acest îndemn i l-a repetat și lui Iosua, succesorul său (De 31:6, 7). Mai târziu, Iehova însuși a întărit cuvintele lui Moise spunându-i lui Iosua: „Fii curajos și tare! . . . Numai fii curajos și foarte tare” (Ios 1:6, 7, 9). Pentru a avea curajul necesar, națiunea trebuia să asculte, să învețe și să respecte legea lui Iehova (De 31:9-12). Și lui Iosua i s-a spus că, pentru a fi curajos și tare, trebuia să citească cu regularitate legea lui Dumnezeu și să aibă grijă s-o împlinească (Ios 1:8).

În Scripturi apare de mai multe ori porunca expresă de a fi curajoși. Totodată, Scripturile arată cum putem dobândi curaj (Ps 31:24). De mare ajutor este asocierea cu frații de credință (Fa 28:15). În Psalmul 27:14, David, el însuși un om curajos, a dat îndemnul: „Fii curajos și inima să-ți fie tare!”. În versetele anterioare din Psalmul 27, David a arătat ce l-a ajutat pe el să fie curajos: faptul că s-a bizuit pe Iehova, considerându-l ‘fortăreața vieții saleʼ (vers. 1), experiențele din trecut în care a văzut cum l-a ocrotit Iehova de dușmani (vers. 2, 3), aprecierea pentru templul, sau sanctuarul, lui Iehova (vers. 4), încrederea în capacitatea lui Iehova de a-l ocroti, de a-l ajuta și de a-l elibera (vers. 5-10), dispoziția de a învăța încontinuu principiile divine, ce conduc pe calea dreptății (vers. 11) și calități precum credința și speranța (vers. 13, 14).

Creștinii au nevoie de curaj pentru a rămâne necontaminați de atitudinea și de conduita unei lumi aflate în dușmănie cu Iehova Dumnezeu și pentru a-i rămâne fideli lui Dumnezeu chiar și când se confruntă cu ura lumii. Isus Cristos le-a spus discipolilor: „În lume veți avea necazuri, dar curaj! Eu am învins lumea” (Ioa 16:33). Fiul lui Dumnezeu nu s-a lăsat niciodată influențat de lume, ci a învins lumea neconformându-se ei în nicio privință. Exemplul său remarcabil și rezultatul conduitei sale ireproșabile îi pot insufla unui creștin curajul de a călca pe urmele sale rămânând separat și nepătat de lume (Ioa 17:16).