Persoană influențată și posedată de un spirit invizibil rău. În timpurile biblice, oamenii demonizați erau chinuiți în diverse moduri: unii deveneau muți sau orbi, alții se comportau ca ieșiți din minți, iar alții dețineau puteri supraomenești. Toți erau maltratați de acești tirani invizibili. (Mt 9:32; 12:22; 17:15; Mr 5:3-5; Lu 8:29; 9:42; 11:14; Fa 19:16) Le cădeau victimă atât bărbați, cât și femei și copii. (Mt 15:22; Mr 5:2) Uneori, omul era posedat de mai mulți demoni deodată, ceea ce îi mărea suferința. (Lu 8:2, 30) Când demonul era expulzat, persoana își recăpăta sănătatea mintală. Una era să fii demonizat și alta era să ai o boală ori o infirmitate fizică oarecare. De fapt, Isus a vindecat atât demonizați, cât și bolnavi. (Mt 8:16; 17:18; Mr 1:32, 34)

Unele dintre cele mai mari miracole ale lui Isus au fost eliberarea oamenilor de sub stăpânirea demonilor. Aceștia erau lipsiți de putere în fața sa. Însă nu toți erau încântați că Isus scotea demoni. Fariseii l-au acuzat că avea legături cu conducătorul demonilor, Beelzebub, când, în realitate, așa cum a arătat Isus, chiar ei erau urmașii Diavolului. (Mt 9:34; 12:24; Mr 3:22; Lu 11:15; Ioa 7:20; 8:44, 48-52) Isus știa de unde provenea puterea sa asupra demonilor; el a spus clar că o avea prin spiritul lui Iehova. (Mt 12:28; Lu 8:39; 11:20) Chiar și demonii au recunoscut identitatea lui Isus, adresându-i-se cu apelativele „Fiul lui Dumnezeu”, „Sfântul lui Dumnezeu” și „Isus, Fiul Dumnezeului Preaînalt”. (Mt 8:29; Mr 1:24; 3:11; 5:7; Lu 4:34, 41; Fa 19:15; Iac 2:19) Însă Isus nu le-a permis niciodată să depună mărturie în favoarea sa. (Mr 3:12) În schimb, un om care fusese eliberat de sub puterea demonilor a fost încurajat să le spună rudelor lui ‘tot ce a făcut Iehova pentru el’. (Mr 5:18-20)

Isus le-a dat autoritate asupra demonilor și celor 12 apostoli, iar mai târziu celor 70 de discipoli pe care i-a trimis să predice, pentru ca, în numele său, și ei să poată vindeca demonizați. (Mt 10:8; Mr 3:15; 6:13; Lu 9:1; 10:17) Chiar și un om care nu era tovarăș apropiat al lui Isus sau al apostolilor a putut să scoată un demon în numele lui Isus. (Mr 9:38-40; Lu 9:49, 50) Apostolii au avut această putere și după moartea lui Isus. Pavel a poruncit ‘unui demon de ghicire’ să iasă dintr-o servitoare, ceea ce i-a înfuriat pe stăpânii ei avizi de câștig. (Fa 16:16-19) Dar, când niște impostori, cei șapte fii ai preotului Sceva, au încercat să scoată un demon în numele lui ‘Isus pe care îl predica Pavel’, demonizatul a sărit asupra lor, agresându-i pe toți șapte și lăsându-i goi. (Fa 19:13-16)

Adesea, comportamentul violent, scăpat de sub control, al celor cu dezechilibre mintale este cauzat de acești agenți invizibili ai lui Satan. Uneori se aude spunându-se că mediumurile au scos demoni; asta ne amintește de cuvintele lui Isus: „Mulți îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am . . . scos noi demoni în numele tău . . .?» Și totuși, atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut!”. (Mt 7:22, 23) Avem deci motive întemeiate să dăm ascultare îndemnurilor: „Vegheați!” și „Îmbrăcați-vă cu armura completă care provine de la Dumnezeu, ca să puteți rămâne neclintiți împotriva mașinațiilor Diavolului” și ale demonilor. (1Pe 5:8; Ef 6:11)