Loc menționat în cuvintele de condamnare rostite de Isaia împotriva Moabului; din cauza masacrării moabiților, apele Dimonului ‘aveau să se umple de sânge’ (Is 15:9).

Unii exegeți consideră că „Dimon“ este o altă formă a numelui „Dibon“ (menționat în versetul 2 al profeției), „Dimon“ fiind folosit pentru a se realiza o aliterație (repetiție de sunete similare) cu termenul ebraic dam (sânge): „apele Dimonului s-au umplut de dam“. Un argument în favoarea acestei opinii ar fi faptul că în Sulurile de la Marea Moartă, în Isaia 15:9, în loc de „Dimon“ apare „Dibon“; alt argument ar fi mărturia lui Ieronim (c. 347–420 e.n.), potrivit căreia în zilele lui cele două nume puteau fi folosite unul în locul celuilalt.

Totuși, alții consideră puțin probabil ca numele Dibon să fie redat în două feluri într-o declarație atât de scurtă și remarcă, totodată, că niciun alt loc nu este menționat de două ori. În plus, ei arată că Dibonul nu se găsea lângă ‘ape’ mari (între acest oraș și uedul cel mai apropiat, Arnonul, era o distanță considerabilă). De aceea, ei sugerează că „Dibon“ ar putea fi rezultatul copierii greșite a numelui „Madmen“, menționat de Ieremia în profeția de condamnare a Moabului (Ier 48:2); Madmenul este identificat de regulă cu Dimna, aflată la circa 4 km V-N-V de Rabat-Moab, pe o înălțime de unde spre sud-est se văd apele de la ʽAin el-Megheisil.

Ambele opinii sunt simple ipoteze, doar că ultima susține identificarea cu un loc lângă care se găsesc ape, ceea ce, din câte se pare, constituie o condiție cerută de context.