Scriitorul cărții Eclesiastul a afirmat: „Pentru orice lucru este un timp fixat, . . . un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a juca”. (Ec 3:1, 4) În acest caz, termenul „a râde” este traducerea verbului ebraic saḥáq. Deși acesta este sensul său de bază, se mai poate traduce, ca și înruditul țaḥáq, prin „a sărbători”, „a se juca”, „a face glume”, „a amuza” și „a se distra”. (2Sa 6:21; Iov 41:5; Ju 16:25; Ex 32:6; Ge 26:8) Forme ale verbului saḥáq apar în Proverbele 8:30, 31 cu referire la ‘meșterul iscusit’ care ‘se bucura’ înaintea lui Iehova la crearea pământului, dar și în contexte ce surprind ‘jocul’ animalelor în mări și pe uscat. (Ps 104:26; Iov 40:20)

Manifestări de bucurie. Deși în istoria biblică a israeliților nu se pune accent pe divertisment, acesta era acceptat și agreat când se armoniza cu principiile religioase ale națiunii. Principalele forme de recreare erau muzica instrumentală și vocală, dansul, conversația și unele jocuri. Foarte apreciate erau ghicitorile și întrebările cu tâlc. (Ju 14:12)

După eliberarea de la Marea Roșie, israeliții i-au adus laude lui Iehova prin cântece și dansuri, acompaniați de tamburine. (Ex 15:20, 21) Mai târziu, când Aaron a proclamat „o sărbătoare pentru Iehova” după ce făcuse vițelul de aur, poporul a mâncat, a băut și s-a ridicat „să se distreze” [lețaḥéq]. În acest caz însă, dansurile și cântecele israeliților au avut legătură cu închinarea falsă, spre dezonoarea lor. (Ex 32:5, 6, 18, 19, 25)

Cele trei sărbători anuale erau momente de bucurie, precum și ocazii în care trebuiau să respecte cerințele privitoare la închinare prevăzute de Lege. La sărbătoarea anuală de la Șilo se dansa. (Ju 21:21) Victoriile și încoronarea regilor se sărbătoreau prin dans. (Ju 11:34; 1Sa 18:6,7 1Re 1:40) Deși, în general, dansau femeile, uneori dansau și bărbații, așa cum a făcut David când a adus Arca la Ierusalim. (2Sa 6:5, 14, 21; 1Cr 13:8; 15:29) Oamenii se bucurau și petreceau la culesul viei și la tunsul oilor. (Ier 25:30; 2Sa 13:23-28) De asemenea, nunțile erau momente de veselie, Isus însuși contribuind la atmosfera plăcută a nunții din Cana. (Ier 7:34; 16:9; Ioa 2:1-10) În Luca 15:25 sunt menționate muzica și dansurile cu ocazia petrecerii date la întoarcerea fiului risipitor.

În Egipt, sclavii erau învățați să cânte și să danseze pentru a înveseli familia și invitații. Și grecii angajau dansatoare și muzicieni profesioniști pentru a-și întreține oaspeții. La ziua de naștere a lui Irod s-a dansat pentru oaspeți. Atunci lui Irod i s-a cerut capul lui Ioan Botezătorul (Mt 14:6-8). Dansul era o formă de divertisment populară la greci, deși inițial dansurile grecești erau asociate cu închinarea.

Echilibru în privința divertismentelor. Există contexte biblice care avertizează împotriva formelor nepotrivite de divertisment și arată că e important ca distracția să fie păstrată la locul ei. Cartea Proverbele vorbește despre omul fără minte pentru care conduita libertină este ca o „joacă” [seḥốq] și despre omul care își înșală semenul și spune: „A fost doar o glumă [mesaḥéq]!”. (Pr 10:23; 26:19) Arătând valoarea limitată a distracției, Proverbele 14:13 spune: „Chiar în mijlocul râsului [biseḥốq] inima poate fi îndurerată, și sfârșitul bucuriei este mâhnirea”. (Compară cu Ec 2:2; 7:2, 3, 6.) La o petrecere, filistenii l-au chemat pe Samson, căruia îi scoseseră ochii, ca să îi distreze (saḥáq), dar până la urmă acesta a dărâmat casa peste ei. (Ju 16:25-30)

Conștient că trăia vremuri tulburi și fiind persecutat pentru că predica, Ieremia a afirmat că nu stătea în compania „celor ce fac glume” [mesaḥaqím] și nu se înveselea cu ei. (Ier 15:17) Deși a prezis distrugerea Ierusalimului, el a profețit și un timp când locuitorii orașului aveau să intre din nou în dansul celor ce râd, acompaniați de tamburine (Ier 30:19; 31:4). Și Zaharia a prezis o zi în care piețele publice ale Ierusalimului restaurat aveau să fie pline de copii care se joacă. (Za 8:5; vezi DANS; JOCURI; TEATRU.)