Unul dintre orașele din Palestina care s-au aliat cu regele canaanit Iabin al Hațorului pentru a lupta împotriva lui Iosua (Ios 11:1, 2). Orașul a fost cucerit repede de Iosua (Ios 11:12; 12:23). Deși Dorul și localitățile care aparțineau de el se aflau pe teritoriul lui Așer, acestea au fost date tribului lui Manase, care însă n-a putut să-i alunge pe canaaniții rămași acolo (Ios 17:11–13; 1Cr 7:29). Mai târziu, regiunea Dorului s-a aflat sub administrarea unuia dintre ginerii lui Solomon; de aici se asigura hrana pentru casa regală o lună pe an (1Re 4:11).

Orașul Dor este de regulă identificat cu Khirbet el-Burj (Tel Dor), aflat la 13 km N de Cezareea, în câmpia de coastă ce se întinde ca o fâșie îngustă de-a lungul Mării Mediterane. Localizarea Dorului în câmpia de coastă a dat naștere la opinii diferite cu privire la semnificația expresiei frecvent folosite „crestele [din ebr. nafáh] Dorului“ (Ios 11:2). Unii erudiți consideră că expresia se referă la stâncile care, în această regiune, mărginesc o bună parte din coasta mării. Ei asociază termenul ebraic nafáh cu termenul arab nafnaf, care înseamnă „țărm stâncos, stâncă abruptă“. Alții sunt de părere că expresia ar putea face referire la zona deluroasă care începe la 3 km de coastă și se termină cu înălțimile muntelui Carmel.