Termenul ebraic Qohélet (care înseamnă „Convocator”) descrie în mod potrivit rolul pe care îl avea regele într-un guvern teocratic precum Israelul. (Ec 1:1, 2) Conducătorul era responsabil să păstreze poporul dedicat al lui Dumnezeu unit și fidel adevăratului lor Rege și Dumnezeu. (1Re 8:1-5, 41-43, 66) De aceea, un rege era considerat bun pentru națiune dacă o îndruma în închinarea adusă lui Iehova sau rău, dacă nu făcea acest lucru. (2Re 16:1-4; 18:1-6) Convocatorul, adică Solomon, reușise deja să-i convoace, sau să-i întrunească, la templu pe israeliți și pe însoțitorii lor, locuitorii temporari din țară. Însă în această carte el încearcă să convoace poporul lui Dumnezeu să se îndepărteze de lucrările zadarnice ale acestei lumi și să se îndrepte spre lucrările valoroase ale lui Dumnezeu, căruia israeliții, ca națiune, îi erau dedicați. În Bibliile din limba română, numele cărții este dat de termenul ebraic Qohélet tradus în Septuaginta greacă prin Ekklēsiastḗs, care înseamnă „membru al unei eclesia (congregație, adunare)”.

Scriitorul. Un singur ʻfiu al lui Davidʼ, adică Solomon, a fost „rege peste Israel, la Ierusalim” (Ec 1:1, 2); regii care au urmat după Solomon nu au condus peste întreg Israelul. Solomon a fost regele recunoscut pentru înțelepciunea sa fără egal. (Ec 1:16; 1Re 4:29-34) El a fost constructor (Ec 2:4-6; 1Re 6:1; 7:1-8) și autor de proverbe (Ec 12:9; 1Re 4:32), dar a fost renumit și pentru bogăția lui. (Ec 2:4-9; 1Ki 9:17-19; 10:4-10, 14-29) Cartea prezintă programul de construcții al lui Solomon, astfel că ea trebuie să fi fost scrisă după acea perioadă de construire, însă înainte ca el să fi „început să facă ce este rău în ochii lui Iehova”. (1Re 11:6) Așadar, cartea a fost scrisă înainte de anul 1000 î.e.n., în Ierusalim. Solomon a fost cel mai în măsură să scrie cartea, lucru susținut de faptul că era nu doar cel mai bogat, ci și cel mai informat rege din timpul său; marinarii și comercianții lui, precum și demnitarii ce îl vizitau îi aduceau vești și informații despre alte popoare. (1Re 9:26-28; 10:23-25, 28, 29)

Autenticitate. Cartea biblică Qohélet, sau Eclesiastul, este considerată canonică atât de bisericile iudaice, cât și de cele creștine. Ea se armonizează cu alte pasaje biblice care tratează aceleași teme. De exemplu, ea este în armonie cu ideea din Geneza cu privire la om, care este un corp făcut din țărâna pământului, având de la Dumnezeu spiritul sau forța de viață și suflarea care întreține această forță. (Ec 3:20, 21; 12:7; Ge 2:7; 7:22; Is 42:5) Ea confirmă și învățătura biblică conform căreia omul a fost creat drept, dar a ales în mod deliberat să nu asculte de Dumnezeu. (Ec 7:29; Ge 1:31; 3:17; De 32:4, 5) Cartea susține ideea că Dumnezeu este Creatorul (Ec 12:1; Ge 1:1) și se armonizează cu restul Bibliei în ce privește învățătura despre starea morților. (Ec 9:5, 10; Ge 3:19; Ps 6:5; 115:17; Ioa 11:11-14; Ro 6:23) Ea susține cu tărie închinarea adusă lui Dumnezeu și teama față de el; în ea apare de 32 de ori expresia haʼElohím, „adevăratul Dumnezeu”. În Peshitta (în siriacă) și în Targumul evreiesc, echivalentul numelui Iehova apare în Eclesiastul 2:24. Unii afirmă că această carte se contrazice singură, însă ei nu observă că în carte, de multe ori, este prezentată perspectiva generală a oamenilor în contrast cu perspectiva ce reflectă înțelepciunea divină. (Compară cu Ec 1:18; 7:11, 12.) Așadar, cartea trebuie citită urmărindu-i sensul și păstrându-i tema în minte.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN ECLESIASTUL

O descriere expresivă a lucrărilor deșarte și a celor valoroase

Carte scrisă de Solomon în ultimii săi ani de domnie, după ce s-a implicat în numeroasele activități despre care vorbește

Viața dedicată unor scopuri deșarte este zadarnică

Pentru omul fizic totul este deșertăciune; o generație este înlocuită de altă generație și chiar și ciclurile naturale sunt repetitive și obositoare (1:1-11)

Înțelepciunea sporită îi poate spori unui om durerea; în acest sistem, ceea ce este strâmb nu poate fi îndreptat (1:12-18)

A te dedica obiectivelor materialiste și plăcerilor este ca o goană după vânt (2:1-11, 26)

Înțelepciunea este mai bună decât prostia, dar și cel înțelept, și cel fără minte mor și sunt uitați (2:12-16)

A munci din greu o viață întreagă, și a lăsa apoi totul unei persoane care ar putea fi nerecunoscătoare, este un chin (2:17-23)

În viața unui om evenimentele sunt deseori ciclice, iar pe multe dintre ele nu le poate controla (3:1-9)

În sistemul actual, toți (atât omul, cât și animalul) mor în cele din urmă (3:18-22)

Mulți sunt asupriți, iar din punct de vedere uman nu se întrezărește nicio speranță (4:1-3)

Truda și îndemânarea motivate de rivalitate sau de dorința de a acumula bogății sunt deșertăciune, iar cei leneși sunt fără minte (4:4-8)

Chiar și viața unui conducător poate fi deșartă (4:13-16)

Acumularea de bogății nu aduce satisfacție, dar îi poate fura somnul celui ce le are; iar atunci când moare, le va lăsa pe toate în urmă (5:9-17)

O persoană care are multe lucruri ar putea să nu simtă satisfacție, din cauza unor situații precum o boală sau o dorință neîmplinită (6:1-12)

În actualul sistem, atât cel drept, cât și cel rău se îndreaptă spre același sfârșit – moartea; de aceea, unii dau frâu liber răutății (9:2, 3)

Înțelepciunea nu este mereu apreciată când vine din partea unui om sărac (9:13-18)

Cine se comportă nebunește își face o reputație proastă; când astfel de persoane incompetente ajung în poziții de răspundere sunt un pericol atât pentru ele însele, cât și pentru alții (10:1-19)

Tinerețea și zorii vieții sunt deșertăciune; vigoarea tinereții poate trece foarte repede (11:10)

Totul este deșertăciune dacă o persoană nu și-a trăit viața ținând cont mereu de Creator! (12:8)

Lucruri valoroase și care dau sens vieții

Bucură-te de rezultatele muncii tale, considerându-le un cadou de la Dumnezeu (2:24, 25; 5:18-20)

Toate lucrările lui Dumnezeu sunt frumoase; el i-a pus omenirii în față perspectiva de a trăi veșnic (3:10-13)

Omul nu poate schimba tiparul vieții umane, care există cu permisiunea sau conform scopului lui Dumnezeu; de aceea trebuie așteptat ca Dumnezeu să acționeze ca Judecător la timpul fixat de El (3:14-17; 5:8)

Cel care lucrează alături de un tovarăș o duce mai bine decât cel singuratic (4:9-12)

Teama sănătoasă de Dumnezeu ar trebui să ne îndemne să ascultăm cu atenție ce ne cere el și să îndeplinim orice făgăduință pe care i-am făcut-o (5:1-7)

Ține cont de importanța unui nume bun, de caracterul efemer al vieții prezente în care ne putem câștiga un astfel de nume, de beneficiile faptului de a fi răbdător, de valoarea înțelepciunii și de necesitatea de a ne supune cu umilință lucrurilor pe care Dumnezeu le permite (7:1-15)

Evită extremele și lasă-te ghidat de teama de Dumnezeu; nu fi exagerat de preocupat de ceea ce spun alții; ferește-te de capcana prostituatelor (7:16-29)

Respectă legea; nu-ți pierde bucuria de a trăi din cauza oamenilor ce stăpânesc peste alți oameni spre paguba lor și din cauza justiției umane corupte; ține minte că pentru cei ce se tem de adevăratul Dumnezeu va fi bine; nu te aștepta să poti înțelege toate motivele pentru care Dumnezeu face sau permite anumite lucruri (8:1-17; 10:20)

Cei drepți și cei înțelepți sunt în mâna adevăratului Dumnezeu – ei își vor primi răsplata; însă o persoană care a murit nu știe nimic și nu poate face nimic, de aceea trăiește-ți acum viața într-un mod aprobat de Dumnezeu; bucură-te pe deplin de viață, cât timp o ai (9:1, 4-12)

Profită de ocaziile de a fi generos, de a face binele; nu permite incertitudinilor vieții să-ți reducă activitatea (11:1-8)

Tinere, bucură-te de tinerețea ta, însă nu uita că ești răspunzător în fața lui Dumnezeu pentru faptele tale; adu-ți aminte de Marele tău Creator cât ești încă tânăr, înainte de a veni slăbiciunea și neputința bătrâneții, înainte de finalul vieții (11:9; 12:1-7)

Cele mai utile scrieri sunt cele care reflectă înțelepciunea ʻsingurului păstorʼ, Iehova Dumnezeu (12:9-12)

Teme-te de adevăratul Dumnezeu și respectă poruncile sale; el vede fiecare lucru pe care îl facem și ne va aduce faptele la judecată (12:13, 14)