În Antichitate, un important și prosper centru comercial și religios, aflat pe coasta de vest a Asiei Mici, cam în dreptul insulei Samos. Orașul a fost construit la poalele și pe pantele unor dealuri, dintre care cele mai importante erau muntele Pion (în prezent, Panayir Dağ) și muntele Koressos (în prezent, Bülbül Dağ). Efesul era și port. El era situat pe principala rută comercială dintre Roma și Orient. În plus, întrucât era situat lângă gura de vărsare a râului Kaystros (Cayster) și avea acces la bazinele hidrografice ale râurilor Hermos (în prezent, Gediz) și Meandru (în prezent, Menderes), Efesul se afla la punctul de întâlnire al rutelor comerciale terestre din Asia Mică. Diferite drumuri legau Efesul de principalele orașe din provincia Asia.

Ruinele anticului oraș se găsesc la câțiva kilometri de țărmul Mării Egee. Pornind de la scrierile lui Pliniu cel Bătrân (scriitor roman din secolul I) și ale geografului grec Strabon, unii au sugerat că odinioară exista un golf la Marea Egee care ajungea până la Efes, dar că treptat linia țărmului a înaintat spre mare. Însă John Turtle Wood, pe baza descoperirilor sale arheologice, a ajuns la concluzia că orașul se afla în vechime la 6,5 km de Marea Egee. Dacă această concluzie este corectă, înseamnă că, în zilele lui Pavel, corăbiile intrau pe la gura de vărsare a râului Kaystros și urcau până la un port interior, calea de acces spre port fiind păstrată navigabilă prin dragare permanentă. De-a lungul secolelor însă, atât portul, cât și gura de vărsare a râului s-au umplut cu aluviuni, aduse de Kaystros.

Templul lui Artemis. Cel mai impresionant edificiu al orașului era templul lui Artemis, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Templul care exista în Efes în secolul I, când apostolul Pavel a vizitat orașul, fusese reconstruit după planul arhitectural al unui templu ionic mai vechi, ce fusese incendiat de Erostrat în 356 î.e.n.

Săpăturile arheologice efectuate la Efes în a doua jumătate a secolului al XIX-lea au dezvăluit că templul era construit pe o platformă cu o lățime de circa 73 m și o lungime de 127 m. Templul măsura aproximativ 50 m lățime și 105 m lungime. El avea 100 de coloane de marmură, fiecare de aproape 17 m înălțime. Coloanele aveau la bază un diametru de 1,8 m, iar cel puțin unele dintre ele erau sculptate cam până la 6 m înălțime. Sanctuarul din interiorul templului măsura circa 21 m lățime și 32 m lungime, iar altarul din sanctuar era un pătrat cu latura de circa 6 m; statuia lui Artemis se afla, probabil, chiar în spatele acestui altar.

Fragmentele descoperite dovedesc că templul era împodobit cu sculpturi și decorat în culori strălucitoare. Acoperișul era din plăci mari de marmură albă. Se spune că, pentru îmbinarea blocurilor de marmură, în loc de mortar s-a folosit aur.

Stadionul. Teatrul. La circa 1,5 km S-V de templul lui Artemis se afla un stadion, ce a fost reconstruit în timpul lui Nero (54–68 e.n.). Acesta era, probabil, locul unde se desfășurau competițiile atletice și poate chiar luptele de gladiatori. În 1 Corinteni 15:32, Pavel spune că s-a luptat cu fiarele în Efes. Dacă afirmația lui trebuie înțeleasă în sens propriu, e posibil ca apostolul să se fi luptat cu fiarele chiar pe acest stadion.

La mai puțin de 800 m S de stadion se afla teatrul unde a avut loc revolta efesenilor la instigarea lui Dimitrie. Teatrul era amenajat în versantul muntelui Pion (Fa 19:23-41). Fațada era decorată cu stâlpi, nișe și statui splendide. Locurile pentru spectatori erau din marmură, dispuse în semicerc, pe 66 de rânduri. S-a estimat că teatrul avea o capacitate de circa 25 000 de locuri. Acustica teatrului era excelentă. Chiar și astăzi, un cuvânt spus în șoaptă în locul unde era scena se poate auzi până pe ultimul rând (IMAGINE, vol. 2, p. 748, engl.).

De la teatru pornea o stradă lată, pavată cu marmură, care ducea direct în port. Strada avea aproape o jumătate de kilometru lungime și circa 11 m lățime. De-o parte și de alta era mărginită de colonade largi de 4,5 m, în spatele cărora se aflau diferite prăvălii și clădiri. La capetele străzii se găsea câte o poartă monumentală.

Lucrarea lui Pavel în Efes. Apostolul Pavel, însoțit de Aquila și Priscila, a ajuns în Efes, acest punct nodal al lumii antice, probabil în anul 52 e.n. El a mers imediat la sinagoga evreiască să predice. Deși a fost rugat să rămână mai mult timp, el a părăsit Efesul, spunând că, dacă era voința lui Iehova, avea să se întoarcă (Fa 18:18-21). Aquila și Priscila au rămas în Efes. Ei l-au întâlnit aici pe Apolo, un evreu din Alexandria (Egipt), care cunoștea doar botezul lui Ioan, și „i-au explicat mai exact calea lui Dumnezeu” (Fa 18:24-26).

Când Pavel a revenit la Efes, probabil în iarna din 52–53 e.n., el a întâlnit câțiva bărbați care fuseseră botezați cu botezul lui Ioan. După ce i-a ajutat să înțeleagă mai bine lucrurile privitoare la botez, aceștia s-au botezat din nou (Fa 19:1-7). Cu ocazia acestei vizite, Pavel a predat în sinagoga evreiască trei luni. Însă, când au apărut împotriviri, el, împreună cu cei care deveniseră credincioși, s-a mutat în sala școlii lui Tiran, unde a continuat să țină cuvântări în fiecare zi, timp de doi ani (Fa 19:8-10). De asemenea, Pavel a depus o amplă mărturie din casă în casă (Fa 20:20, 21).

Ca urmare a predicării lui Pavel, precum și a vindecărilor miraculoase și a expulzărilor de demoni făcute de apostol, mulți efeseni au devenit credincioși. Un interes deosebit față de creștinism l-a stârnit și încercarea nereușită a celor șapte fii ai lui Sceva, un preot principal evreu, de a face o exorcizare. Mulți dintre cei ce practicau magia și-au ars în public cărțile, care valorau în total 50 000 de arginți (echivalentul a 37 200 $, dacă arginții erau dinari) (Fa 19:11-20). Efesul era atât de cunoscut pentru practicarea magiei, încât scriitorii greci și romani numeau cărțile, sau sulurile, cu formule magice și incantații „scrieri efesene”.

Întrucât mulți efeseni renunțaseră la închinarea la Artemis, argintarul Dimitrie le-a spus celorlalți meșteșugari că predicarea lui Pavel reprezenta o amenințare pentru ocupația lor și pentru cultul zeiței. Plini de furie, argintarii au strigat: „Mare este Artemis a efesenilor!”, producând tulburare în tot orașul. În cele din urmă, mulțimea a dat năvală în teatru, care avea o capacitate de 25 000 de locuri, și timp de două ore nu s-a oprit din strigat (Fa 19:23-41).

După acest episod, Pavel a plecat din Efes. Mai târziu, când se afla la Milet, apostolul i-a chemat aici pe bătrânii congregației din Efes. El le-a vorbit despre lucrarea pe care o făcuse în provincia Asia și le-a dat instrucțiuni care să-i ajute să se achite de responsabilitățile lor (Fa 20:1, 17-38). Cu acea ocazie, el a spus că a stat la Efes „trei ani”, aceasta fiind, fără îndoială, o cifră rotunjită (Fa 20:31; compară cu Fa 19:8, 10).

De-a lungul anilor, creștinii din Efes au trecut prin multe încercări și au perseverat. Totuși, unii dintre ei și-au pierdut iubirea pe care o avuseseră la început (Re 2:1-6; vezi ARTEMIS; DIMITRIE 1; EFESENI, SCRISOAREA CĂTRE).