[Rodnicie]

1. Soția lui Caleb (Chelubai), fiul lui Hețron din tribul lui Iuda. Efrata s-a căsătorit cu Caleb după moartea soției lui, Azuba, pe când erau în sclavia egipteană. Ea l-a născut pe Hur și a fost străbunica lui Bețaleel, meșteșugarul iscusit care a avut o contribuție importantă la construirea tabernacolului (1Cr 2:9, 19, 50; 4:4; Ex 35:30-35).

2. Din câte se pare, numele mai vechi al Betleemului sau al regiunii din jurul acestui oraș. Numele „Betleem” și „Efrata” apar împreună în câteva versete. Despre Rahela se spune că a fost „îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem” (Ge 35:16, 19; 48:7). Membrii familiei lui Elimelec sunt numiți „efratiți din Betleemul lui Iuda”; aici s-a întors din Moab Naomi, văduva lui Elimelec (Rut 1:2, 19). Când s-a căsătorit cu Rut, Boaz a fost binecuvântat prin cuvintele: „Dovedește-ți valoarea în Efrata și fă-ți un nume mare în Betleem!” (Rut 4:11). Iar în profeția referitoare la nașterea lui Mesia, cele două nume apar împreună în sintagma „Betleem Efrata” (Mi 5:2). Având în vedere cele menționate, se pare că numele „Efrata” din Psalmul 132:6, ce reflectă preocuparea lui David pentru arca legământului, se referă tot la orașul natal al lui David. (Vezi BETLEEM 1.)