Înainte de a muri pe stâlpul de tortură, pe la ceasul al nouălea, sau în jurul orei 15.00, Isus a strigat: „Éli, Éli, láma sabaḥtáni?” („Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”) (Mt 27:46; Mr 15:34). Cei ce erau de față s-au gândit că îl striga pe Ilie. Probabil, ei nu au înțeles cuvintele lui Isus pentru că vorbirea lui era neclară din cauza suferinței intense sau pentru că vorbea alt dialect (Mt 27:47; Mr 15:35). Strigând către Tatăl său ceresc, iar astfel recunoscându-l ca Dumnezeu al său, Isus a împlinit Psalmul 22:1.