1. Al doilea loc de campare al israeliților, menționat de Moise în relatarea despre ieșirea din Egipt (Ex 13:20; Nu 33:3-7). La Etam, „la marginea pustiului”, israeliții și-au schimbat direcția de mers, ‘întorcându-se’ spre Pi-Hahirot, pe unde au traversat marea (Nu 33:7, 8). Lucrul acesta lasă să se înțeleagă că Etamul ar fi putut să fie punctul de ieșire din Egipt al israeliților dacă Dumnezeu nu le-ar fi poruncit să-și schimbe traseul.

Această schimbare de direcție l-a făcut pe faraon să creadă că israeliții ‘rătăceau în neștire prin pustiu’. Astfel, faraonul a pornit în urmărirea lor, iar Dumnezeu a executat judecata asupra egiptenilor la Marea Roșie (Ex 14:1-4).

Unii erudiți susțin că Etamul se afla la capătul estic al uedului Tumilat, la nord de Lacurile Amare, întrucât ei asociază denumirea ebraică Etam (ʼEtám) cu un termen din egipteana veche care înseamnă fortăreață (htm). Chiar dacă asocierea ar fi corectă, existau mai multe locuri cu această denumire egipteană. Dat fiind că Etamul nu se afla pe ruta nordică de ieșire din Egipt, care i-ar fi condus pe israeliți „pe drumul care duce în țara filistenilor” (Ex 13:17), singura concluzie logică este că Etamul se găsea undeva la nord de Marea Roșie și, evident, la marginea regiunii deșertice care constituia partea de nord-vest a peninsulei Sinai.

Comparând Numerele 33:8 cu Exodul 15:22, se pare că regiunea deșertică de lângă Etam corespundea ‘pustiului Șur’. Sau, dacă nu este vorba de nume alternative ale aceleiași regiuni, atunci, în funcție de regiunea care era mai mare, pustiul Etam includea pustiul Șur ori, invers, pustiul Șur includea pustiul Etam. (Vezi ȘUR.)

[2, 3, 4: ebr. „Loc al păsărilor de pradă”]

2. Așezare simeonită pe teritoriul lui Iuda (1Cr 4:24, 32). Nu se știe sigur unde s-a aflat. Unii erudiți o asociază cu Tell ʽEitum (Tel ʽAitun), situat în centrul teritoriului lui Iuda, la circa 44 km V de En-Ghedi și la aceeași distanță S-V de Ierusalim.

3. Stânca unde a locuit Samson după ce a incendiat terenurile filistenilor. De aici a fost luat de 3 000 de bărbați ai lui Iuda ca să fie predat filistenilor, după ce s-a lăsat legat (Ju 15:8-13). Deși nu este posibilă o identificare sigură a stâncii Etam, nu este exclus ca aceasta să aibă legătură cu orașul cu același nume (vezi nr. 4). Totuși, la numai 4 km E-S-E de locul unde se crede că a fost Țora, orașul natal al lui Samson (Ju 13:2), se află ʽAraq Ismaʽin, o stâncă izolată, cu o peșteră de la înălțimea căreia se poate vedea foarte bine regiunea Șefela, ce se întinde la poale. Având în vedere semnificația numelui „Etam”, e posibil ca aceasta să fi fost stânca Etam.

4. Oraș al lui Iuda situat, probabil, la Khirbet el-Khokh, pe un deal, la circa 2,5 km S-V de Betleem. Din câte se pare, întemeietorul Etamului și întemeietorul Betleemului au fost rude apropiate (1Cr 4:3, 4; vezi ATROT-BET-IOAB). După cum consemnează Josephus, regele Solomon obișnuia să facă dimineața o plimbare cu carul de la Ierusalim la Etam (situat la 13 km distanță), unde erau grădini și izvoare (Antichități iudaice, VIII, VII, 3). Etamul a fost reconstruit și fortificat de Roboam, succesorul lui Solomon (2Cr 11:5, 6). Potrivit Talmudului, un apeduct lega Ierusalimul de un izvor aflat la vest de Etam (Talmudul din Babilon, Yoma 31a; Talmudul din Ierusalim, Yoma 41a).