DAVID, fiul lui Iese, a fost un remarcabil muzician, poet, luptător și conducător. Însă importanța lui în Scripturi se datorează în primul rând relației pe care a avut-o cu Dumnezeu. Iehova l-a numit „un om după inima lui”. (1Sa 13:14; Fa 13:22)

Dumnezeu l-a ales pe David ca viitor rege al Israelului când nu era decât un tânăr păstor. La scurt timp după aceea, încrezându-se pe deplin în Iehova, David l-a înfruntat în mod curajos pe uriașul filistean Goliat și l-a ucis. Însă regele Saul a devenit invidios pe popularitatea tot mai mare a lui David, astfel că el a fost obligat să ducă o viață de fugar. În această perioadă dificilă, David a compus mulți psalmi profunzi, care le aduc mângâiere chiar și în prezent cititorilor Bibliei.

După ce a devenit rege, David a luat parte la evenimente marcante din istoria națiunii: teritoriul Israelului s-a extins până la granițele promise; arca legământului a fost adusă la Ierusalim; s-a realizat proiectul pentru mărețul templu al lui Iehova. De asemenea, deosebit de important a fost legământul încheiat de Dumnezeu cu David, conform căruia din linia sa regală avea să se ridice un conducător care să domnească pentru totdeauna. (2Sa 7:12-16) Acest legământ are în vedere domnia lui Isus Cristos peste tot pământul. (Ro 1:3; Lu 1:32)