Al doilea sul al Pentateuhului, numit și A doua carte a lui Moise. În ebraică, cartea se numește Shemốt („Numele”), pornind de la cuvintele introductive, Weʼélleh shemốt („Iată numele”). Denumirea „Exodul” provine din greacă și înseamnă „Ieșire” sau „Plecare”, termen care face referire la ieșirea israeliților din Egipt.

Cartea Exodul continuă cartea Geneza. După expresia introductivă „iată” (literalmente „și”), se reiau numele fiilor lui Iacob din Geneza 46:8-27, unde apare evidența lor detaliată. Cartea Exodul a fost scrisă în 1512 î.e.n., la un an după ce israeliții au ieșit din Egipt și și-au pus tabăra în pustiul Sinai. Cartea cuprinde evenimente desfășurate într-o perioadă de 145 de ani, de la moartea lui Iosif, în 1657 î.e.n., până la construirea tabernacolului, în 1512 î.e.n.

Scriitorul. Evreii nu au contestat niciodată că Moise a scris cartea Exodul. Expresiile egiptene din carte arată că scriitorul a fost contemporan cu evenimentele descrise și nu un evreu născut mai târziu.

Exactitate și veridicitate. O lucrare de specialitate afirmă: „Se poate observa că [scriitorul] cunoștea foarte bine Egiptul antic. Unele aspecte precum atitudinea rezervată a egiptenilor față de străini (cu toate că le permiteau să locuiască în țară), ura față de păstori, suspiciunea că străinii din Palestina erau spioni, guvernul, stabilitatea țării, puterea regelui, influența preoților, marile edificii, rolul străinilor în construcții, folosirea . . . cărămizilor cu paie, . . . rolul responsabililor cu munca forțată, îmbălsămarea, importul de mirodenii, . . . manifestările violente ale celor ce țineau doliu, . . . caii și carele de luptă, . . . arată că autorul Pentateuhului cunoștea bine modul de viață al egiptenilor și obiceiurile lor”. (The Historical Evidences of the Truth of the Scripture Records, George Rawlinson, 1862, p. 290, 291)

Relatarea în care fiica faraonului se scaldă în Nil (Ex 2:5) este controversată, dar Herodot (II, 35) precizează că, în Egiptul antic, femeile se bucurau de libertate (ipoteză confirmată de monumente antice). De asemenea, egiptenii credeau că apele Nilului aveau puteri miraculoase. Uneori faraonul venea pe malul apei, probabil pentru a se închina. Acolo s-a întâlnit cu Moise, cel puțin de două ori, în timpul celor zece plăgi. (Ex 7:15; 8:20)

Monumentele egiptene nu menționează șederea israeliților în Egipt. Acest lucru nu e de mirare, întrucât o analiză a monumentelor dezvăluie că egiptenii nu țineau evidența evenimentelor care îi puneau într-o lumină negativă. Dar, un argument mai puternic decât vestigiile de piatră este „dovada vie” a celebrării Paștelui, sărbătoare prin care evreii, de când există ca popor, au comemorat Exodul.

Există dovezi solide care susțin exactitatea istorică a evenimentelor consemnate în cartea Exodul. Potrivit lui Westcott și Hort, Isus și scriitorii Scripturilor grecești creștine au citat din cartea Exodul sau au făcut referire la ea de peste 100 de ori. Onestitatea scriitorului ei, Moise, atestă autenticitatea cărții. El nu trece nicidecum sub tăcere propriile slăbiciuni, ezitări și greșeli și nu își atribuie meritul pentru miracolele înfăptuite sau pentru conducerea și organizarea poporului, deși era considerat „foarte mare” de către egipteni și era respectat de majoritatea israeliților. (Ex 11:3; 3:10-12; 4:10-16)

Mâna lui Iehova în viața israeliților se vede clar în perioada cât au locuit în Egipt și în eliberarea lor. Țara Egiptului a fost locul ideal în care Israelul să poată crește numeric și în scurt timp să ajungă o națiune puternică. Dacă ar fi rămas în Canaan, ar fi trebuit să poarte multe războaie cu oamenii locului, însă pe teritoriul celei mai mari puteri mondiale a vremii, aflată la apogeu, israeliții au fost protejați. Ei au locuit în cea mai bună parte a țării, unde s-au bucurat de sănătate, au avut familii numeroase și, într-o anumită măsură, li s-a lărgit orizontul de cunoaștere.

Totuși, situația din Egipt nu era ideală pentru bunăstarea lor morală și spirituală sau pentru formarea lor ca națiune guvernată teocratic, având o clasă de preoți care să ofere jertfe și să învețe poporul. În plus, venise timpul ca Dumnezeu să își împlinească promisiunea de a da țara Canaanului seminței lui Avraam. Avându-l Rege pe Iehova, Israelul urma să devină o națiune puternică. Cartea Exodul relatează modul în care Iehova și-a realizat acest scop. (Ex 15:13-21)

Sulurile de la Marea Moartă. Cincisprezece manuscrise dintre cele găsite la Marea Moartă conțin fragmente din cartea Exodul. Un astfel de fragment (4QEx^f) datează din jurul anului 250 î.e.n. Două fragmente, despre care se crede că datează din secolul al II-lea sau al III-lea î.e.n., au fost scrise cu caractere ebraice antice folosite înainte de exilul babilonian.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN EXODUL

Cartea descrie cum i-a eliberat Iehova pe israeliți, care erau sclavi în Egipt, și cum i-a organizat într-o națiune teocratică

Scrisă de Moise în 1512 î.e.n., la aproximativ un an după ieșirea israeliților din Egipt

Israelul îndură o sclavie aspră în Egipt (1:1–3:1)

Prin decret regal, egiptenii îi fac sclavi pe israeliți și îi tratează cu multă asprime; se poruncește ca toți copiii lor de sex masculin să fie uciși la naștere

Moise este adoptat de fiica faraonului, fiind salvat de la moarte, și este educat de mama sa naturală

Moise ucide un egiptean nemilos și fuge în Madian, unde devine păstor

Iehova salvează Israelul prin mâna lui Moise (3:2–15:21)

La rugul aprins, Moise este numit eliberator, ca să vorbească și să acționeze în numele lui Iehova

El se întoarce în Egipt; împreună cu Aaron, Moise se înfățișează înaintea faraonului și îi transmite că Iehova îi cere să lase Israelul să plece pentru a-i aduce închinare în pustiu; faraonul refuză și îi asuprește și mai tare pe israeliți

Iehova își reînnoiește promisiunea de a-i elibera pe israeliți și de a le da în stăpânire țara Canaanului, sporindu-le astfel aprecierea pentru numele său, Iehova

Zece plăgi, anunțate de Moise și Aaron, se abat asupra Egiptului; începând cu a patra, plăgile vin numai asupra egiptenilor; în timpul celei de-a zecea plăgi, mor toți întâii născuți de sex masculin ai egiptenilor și ai animalelor lor, iar israeliții celebrează Paștele

Iehova îi scoate pe israeliți din Egipt, conducându-i printr-un stâlp de nor ziua și printr-un stâlp de foc noaptea; El desparte Marea Roșie ca israeliții să treacă pe uscat, apoi îl îneacă pe faraon și armata sa când aceștia încearcă să traverseze marea, în urmărirea israeliților

Iehova organizează Israelul ca națiune teocratică (15:22–40:38)

În pustiu, israeliții primesc apă de băut, carne și mană; când le oferă mana, Iehova instituie și sabatul

La sugestia lui Ietro, Moise alege bărbați calificați și îi numește căpetenii, pentru a-l ajuta la judecată

La muntele Sinai, Iehova îi invită pe israeliți să încheie un legământ cu el; ei acceptă de bunăvoie; Iehova își arată gloria într-o manifestare inspiratoare de teamă

Prin intermediul lui Moise, Iehova dă Cele zece porunci și alte legi pe care poporul trebuie să le respecte

Legământul Legii este validat prin sângele animalelor jertfite; poporul spune: „Suntem gata să facem tot ce a zis Iehova și să fim ascultători”

Dumnezeu dă instrucțiuni referitoare la confecționarea tabernacolului, a mobilierului din el și a hainelor preoțești, precum și la învestirea preoților

Cât timp Moise este pe muntele Sinai, poporul începe să se închine unui vițel de aur; Moise sparge tablele de piatră primite de la Dumnezeu; leviții își demonstrează loialitatea; 3 000 de idolatri sunt uciși

Moise vede manifestarea gloriei lui Iehova și îl aude proclamându-și numele

Tabernacolul și mobilierul din el sunt făcute cu ajutorul ofrandelor benevole de materiale; tabernacolul este ridicat în 1 nisan 1512 î.e.n., iar Iehova își arată aprobarea