[ebr. nemaláh]

Insectă de dimensiuni mici, care trăiește în colonii. Furnicile sunt extrem de numeroase și foarte răspândite. În Biblie sunt menționate pentru hărnicia și înțelepciunea lor instinctivă. (Pr 6:6-8; 30:24, 25) Se estimează că există peste 10 000 de specii de furnici. Ele se găsesc peste tot în lume, cu excepția regiunilor polare.

„Un popor”. Așa cum Ioel numește lăcustele „o națiune” (Ioe 1:6), tot așa scriitorul cărții Proverbele spune că furnicile sunt „un popor” (ebr. ʽam), termen foarte potrivit pentru aceste mici vietăți (Pr 30:25, n.s.). În timp ce unele colonii de furnici numără doar câteva zeci de indivizi, altele au o populație uriașă, care se poate ridica la câteva sute de mii. Deși, în general, au dimensiuni reduse, mușuroaiele, sau rețelele de galerii, se pot întinde pe o suprafață de până la jumătate de hectar. Fiecare colonie cuprinde trei caste de bază: regina sau reginele, masculii și lucrătoarele (femele sterile). Totuși, așa cum arată Proverbele, furnica „nu are nici comandant, nici supraveghetor, nici conducător”. (Pr 6:7) Regina nu este numită astfel pentru că are un rol de conducere; de fapt, o denumire mai potrivită pentru ea ar fi furnica-mamă, deoarece sarcina ei principală este să depună ouă. O regină poate trăi până la 15 ani. În schimb, masculii trăiesc numai până când se împerechează, apoi mor. Furnicile lucrătoare, a căror durată de viață ajunge până la șase ani, îndeplinesc diferite sarcini: caută și strâng mâncare pentru colonie, o hrănesc pe regină, au grijă de larve, curăță mușuroiul, sapă încăperi noi pentru a-l extinde și apără cuibul. Lucrătoarele pot avea diferite mărimi și proporții, chiar în cadrul aceleiași colonii; în unele cazuri, cele mai dezvoltate preiau rolul de soldați în eventualitatea unei invazii. Totuși, deși munca este distribuită relativ precis (în unele colonii, în funcție de vârsta lucrătoarelor, iar în altele, în funcție de dimensiunea lor) și există o structură socială destul de complexă, furnicile nu par să aibă un conducător, sau un supraveghetor care împarte sarcini.

‘Înțelepciune instinctivă’. Înțelepciunea furnicii nu este rezultatul unei gândiri inteligente, ci al instinctelor cu care a fost înzestrată de Creator. Biblia spune că furnica „își pregătește hrana vara și își face provizii la seceriș”. (Pr 6:8) Una dintre cele mai răspândite specii de furnici din Palestina, Messor semirufus, adună primăvara și vara o cantitate mare de cereale, pe care le folosește în anotimpurile în care este dificil să facă rost de hrană, cum ar fi iarna. În general, aceste furnici trăiesc în apropierea ariilor de treierat, unde se găsesc semințe și cereale din belșug. Dacă, din cauza ploilor, proviziile se umezesc, furnicile scot la soare cerealele pentru a le usca. În plus, s-a constatat chiar că ele îndepărtează partea germinativă a semințelor, așa încât să oprească procesul de germinare. Coloniile de furnici Messor semirufus se recunosc după cărările bătătorite ce rămân în urma lor și după cojile de semințe de la intrarea în mușuroaie.

Trăsături demne de imitat. După o scurtă analiză a vieții furnicilor, îndemnul următor are și mai multă forță: „Du-te la furnică, leneșule, ia aminte la căile ei și fii înțelept”. (Pr 6:6) Este remarcabil nu numai instinctul lor de a se pregăti pentru viitor, ci și tenacitatea și hotărârea lor: deseori, furnicile cară sau trag cu îndârjire după ele lucruri care cântăresc de două ori cât propria greutate sau chiar mai mult, făcând tot posibilul să-și îndeplinească misiunea și refuzând să dea înapoi chiar și atunci când cad, alunecă sau se rostogolesc pe o pantă abruptă. Renumite pentru spiritul lor de echipă, furnicile își păstrează locuințele foarte curate și arată interes față de celelalte lucrătoare, ajutându-le uneori pe cele rănite sau epuizate să se întoarcă în cuib.