[din (ai lui) Gadara]

Locuitorii ținutului unde Isus Cristos a expulzat demoni din doi oameni. Potrivit manuscriselor considerate a fi cele mai de încredere manuscrise disponibile, Matei a folosit expresia „ținutul gadarenilor”, în timp ce Marcu și Luca, în relatarea aceluiași eveniment, au folosit expresia „ținutul gherasenilor” (Mt 8:28; Mr 5:1; Lu 8:26).

Ambele ținuturi sunt descrise ca fiind „pe celălalt mal” al mării, adică pe partea de est a Mării Galileii. Este posibil ca expresia „ținutul gadarenilor” să fi desemnat regiunea din jurul orașului Gadara (actualul Umm Qeis), situat la aproximativ 10 km S-E de Marea Galileii. Pe multe monede din Gadara este înfățișată o corabie, ceea ce sugerează că e posibil ca teritoriul Gadarei să se fi întins până la Marea Galileii și, prin urmare, să fi inclus cel puțin o parte din „ținutul gherasenilor”, aflat la est de această mare. Unii asociază „ținutul gherasenilor” cu regiunea din jurul orașului Kursi, identificat de Origene și Eusebiu cu Gherghesa. Acesta este situat pe malul estic al Mării Galileii, la aproximativ 20 km N de Gadara. Regiunea se potrivește cel mai bine cu descrierea geografică din relatarea biblică. Însă alții consideră că expresia „ținutul gherasenilor” s-ar putea referi la regiunea întinsă din jurul orașului Gherasa (sau Gerasa; în prezent, Jarash), aflat la circa 55 km S-S-E de Marea Galileii, și sugerează că ținutul se întindea până la est de mare, incluzând „ținutul gadarenilor”. Oricum au stat lucrurile, nu există nicio contradicție între relatarea lui Matei și relatările lui Marcu și Luca.

În apropierea unui oraș (al cărui nume nu este precizat) din ținutul gadarenilor, Isus Cristos a întâlnit doi demonizați extrem de violenți. Ei trăiau printre morminte (morminte săpate în stâncă sau grote naturale folosite ca morminte). Isus a expulzat demonii și le-a permis să intre într-o turmă mare de porci, ce s-au repezit peste un povârniș în Marea Galileii și s-au înecat. Lucrul acesta i-a deranjat atât de mult pe locuitorii orașului, încât i-au cerut lui Isus să plece din regiune (Mt 8:28-34).

În timp ce Matei menționează doi bărbați în relatarea lui, Marcu (5:2) și Luca (8:27) își concentrează atenția asupra unuia singur, probabil deoarece cazul acestuia era mai aparte. Este posibil ca bărbatul respectiv să fi fost mai violent și să fi suferit din cauza demonilor de mai mult timp decât celălalt; sau poate că doar el a dorit apoi să-l însoțească pe Fiul lui Dumnezeu. Isus nu i-a permis să-l însoțească, ci i-a spus să rămână acolo și să relateze ceea ce făcuse Dumnezeu pentru el.

De regulă, Isus le spunea oamenilor să nu vorbească despre miracolele sale. Se pare că el nu voia să se facă publicitate miracolelor sale, astfel încât oamenii să tragă concluzii pe baza unor relatări senzaționale, ci dorea ca aceștia să ajungă la concluzia că el este Cristosul pe baza unor dovezi solide. În plus, în felul acesta se împlineau cuvintele profetice transmise prin Isaia: „El nu se va certa, nu va striga și nimeni nu-i va auzi glasul pe drumurile mari” (Mt 12:15-21; Is 42:1-4). În cazul bărbatului demonizat însă, Isus a făcut excepție de la regulă, lucru cât se poate de potrivit. Bărbatul le putea depune mărturie unor oameni cu care Fiul lui Dumnezeu ar fi avut prea puțin ocazia să vorbească, mai ales că i s-a cerut să plece din zonă. Prin însăși prezența lui, bărbatul ce fusese eliberat de demoni era o mărturie a puterii lui Isus de a face bine, contracarând astfel orice zvon negativ ce ar fi putut circula din cauza pierderii turmei de porci (Mr 5:1-20; Lu 8:26-39; vezi PORC).