Ghicitoria cuprinde, în general, totalitatea modalităților de a avea acces la cunoștința ascunsă, în special cea legată de evenimente viitoare, cu ajutorul puterilor spiritiste, oculte. (Vezi SPIRITISM.) Pentru o analiză a diferitelor particularități ale ghicitoriei, vezi ASTROLOGI; SPIRITE (CEL CE CHEAMĂ SPIRITELE); PREZICĂTOR; MAGIA ȘI VRĂJITORIA.

Cei ce practică ghicitoria cred că forțe supraomenești le dezvăluie viitorul celor deprinși să citească și să interpreteze anumite semne prevestitoare, care, spun ei, sunt transmise în diverse moduri: prin fenomene cerești (poziția și mișcarea stelelor și a planetelor, eclipse, meteoriți), prin forțe ale naturii (vânt, furtuni, foc), prin comportamentul animalelor (lătratul câinilor, zborul păsărilor, mișcarea ondulatorie a șerpilor), prin modelul frunzelor de ceai în ceașcă și prin formele uleiului pe apă, prin traiectoria descrisă de săgeți în cădere, prin aspectul diferitor părți ale corpului animalelor sacrificate (ficat, plămâni, măruntaie), prin liniile din palmă, prin aruncarea sorților și prin „spiritele” morților.

Anumite practici divinatorii au denumiri specifice. De exemplu, augurarea, populară la romani, este studierea semnelor prevestitoare sau a fenomenelor întâmplătoare; chiromanția este prezicerea viitorului după liniile din palmă; hepatoscopia presupune examinarea ficatului; aruspicele examinează măruntaiele; piromanția este ghicirea prin observarea focului sau a flăcărilor; în rabdomanție se folosește bagheta magică; oniromanția este prezicerea pe baza viselor; necromanția constă în pretinsa invocare a morților. Alte forme sunt ghicitul în globul de cristal și consultarea unui oracol.

Originea. Babilonul, țara caldeenilor, a fost leagănul ghicitoriei; de aici, practicile oculte s-au răspândit în întreaga lume odată cu migrarea oamenilor. (Ge 11:8, 9) Se spune că un sfert din partea bibliotecii lui Assurbanipal dezgropate până în prezent conține tăblițe cu semne prevestitoare care pretindeau că interpretează orice fenomen observat în cer sau pe pământ și orice situație survenită în viața cotidiană. Regele Nebucadnețar a decis să atace Ierusalimul doar după ce a recurs la ghicitorie. Despre acest lucru se spune: „El a scuturat săgețile. A întrebat prin terafimi, a cercetat ficatul. În mâna lui dreaptă, ghicirea arăta spre cetatea Ierusalim”. (Eze 21:21, 22)

Examinarea ficatului pentru a descoperi semne prevestitoare se baza pe credința că acest organ este sediul vitalității, al emoțiilor și al sentimentelor. O șesime din sângele uman se află în ficat. Aspectele variabile ale lobilor, ale canalelor, ale ligamentelor, ale venelor, ale pliurilor și alte particularități erau interpretate drept semne prevestitoare din partea divinităților. (Vezi ASTROLOGI.) Au fost găsite numeroase modele de ficat, din argilă, cele mai vechi provenind din Babilon, care conțin semne prevestitoare și texte cuneiforme folosite de ghicitori. (IMAGINE, vol. 2, p. 324, engl.) Anticii preoți asirieni erau numiți baru, care înseamnă „examinator” sau „cel ce vede”, datorită importanței acordate examinării ficatului în cadrul religiei lor impregnate de ghicitorie.

Condamnată de Biblie. Toate formele de ghicitorie, indiferent de denumirea lor, sunt total contrare Sfintelor Scripturi. Prin intermediul lui Moise, Iehova i-a avertizat cu fermitate și de repetate ori pe israeliți să nu adopte aceste practici divinatorii ale celorlalte națiuni, spunând: „Să nu se găsească la tine nimeni care își trece fiul sau fiica prin foc, nimeni care ghicește, nimeni care practică magia, nimeni care caută semne prevestitoare, niciun vrăjitor, nimeni care leagă cu farmece, nimeni care consultă un medium sau un prezicător, nimeni care întreabă morții. Fiindcă Iehova detestă pe oricine face aceste lucruri și din cauza acestor lucruri dezgustătoare le alungă Iehova, Dumnezeul tău, dinaintea ta”. (De 18:9-12; Le 19:26, 31) Cei ce practicau ghicitoria erau condamnați chiar dacă semnele profețite de ei se adevereau. (De 13:1-5; Ier 23:32; Za 10:2) În Biblie, lupta înverșunată împotriva ghicitorilor reiese din porunca dată ca toți aceștia să fie omorâți negreșit. (Ex 22:18; Le 20:27)

Însă, în pofida acestor porunci repetate, apostații – nu doar oameni de rând ca femeia din En-Dor, ci și regi puternici ca Saul și Manase sau regina Izabela – n-au ascultat de Iehova. (1Sa 28:7, 8; 2Re 9:22; 21:1-6; 2Cr 33:1-6) Deși Iosia, un rege bun, a înlăturat ghicitorii din zilele sale, acest lucru nu a fost suficient pentru a salva Iuda de la distrugere, așa cum fusese distrusă și sora ei, națiunea Israel. (2Re 17:12-18; 23:24-27) Dar Iehova, în bunătatea sa iubitoare, a trimis mai întâi profeți ca să-i avertizeze pe israeliți cu privire la practicile lor dezgustătoare, așa cum a fost avertizat și Babilonul, mama tuturor formelor de ghicitorie. (Is 3:1-3; 8:19, 20; 44:24, 25; 47:9-15; Ier 14:14; 27:9; 29:8; Eze 13:6-9, 23; Mi 3:6-12; Za 10:2)

Ghicitoria era foarte răspândită și în zilele apostolilor lui Isus. Pe insula Cipru, un vrăjitor pe nume Bar-Isus a fost lovit cu orbire întrucât s-a opus predicării lui Pavel. În Macedonia, Pavel a scos un demon de ghicire dintr-o servitoare care nu le dădea deloc pace, iar asta spre consternarea stăpânilor ei, care aveau mult câștig de pe urma puterii ei oculte de a face preziceri. (Fa 13:6-11; 16:16-19) Totuși alții, asemenea lui Simon din Samaria, au renunțat de bunăvoie la practicarea magiei, iar în Efes atât de mulți și-au ars cărțile de ghicit, încât valoarea acestora s-a ridicat la 50 000 de arginți (dacă erau dinari, 37 200 $). (Fa 8:9-13; 19:19)

Dorința firească a omului de a cunoaște viitorul este satisfăcută când i se închină și îi slujește Marelui Creator, deoarece El, în mod iubitor, dezvăluie dinainte, prin canalul Său de comunicare, ceea ce e bine să știe omul. (Am 3:7) Totuși, când oamenii îl resping pe Iehova, înstrăinându-se de singurul care știe sfârșitul încă de la început, ei cad pradă cu ușurință influenței demonice prin spiritism. Saul este un exemplu elocvent în acest sens. La început, el a apelat la Iehova pentru a cunoaște evenimentele viitoare, însă, după ce Dumnezeu nu-i mai răspundea în niciun fel din cauza infidelității, a căutat îndrumarea demonilor în loc să caute îndrumarea divină. (1Sa 28:6, 7; 1Cr 10:13, 14)

Există însă o diferență netă între adevărul revelat de Dumnezeu și informațiile obținute prin ghicitorie. Cei ce recurg la această practică sunt adesea chinuiți de convulsii violente, provocate de forțe demonice invizibile, și sunt cuprinși uneori de delir sub influența unei muzici misterioase sau a anumitor droguri. Adevărații slujitori ai lui Iehova nu au avut astfel de probleme fizice sau mintale când au fost îndemnați de spiritul sfânt să vorbească. (Fa 6:15; 2Pe 1:21) Profeții lui Dumnezeu vorbeau din simțul datoriei, cu franchețe și fără să fie plătiți; în schimb, ghicitorii păgâni profesau din dorința egoistă de câștig.

În Biblie nu se vorbește despre nicio formă de ghicitorie în termeni favorabili. De multe ori, practicile spiritiste sunt condamnate în același context cu adulterul și imoralitatea sexuală. (2Re 9:22; Na 3:4; Mal 3:5; Ga 5:19, 20; Re 9:21; 21:8; 22:15) În ochii lui Dumnezeu, ghicitoria este asemenea păcatului de a te răzvrăti. (1Sa 15:23) De aceea, nu ar fi în conformitate cu Scripturile să spunem că comunicarea lui Dumnezeu cu slujitorii săi ar fi o formă de divinație „bună”.

Iehova zădărnicește ghicitoria. Puterea nelimitată a lui Iehova s-a detașat net de puterea extrem de limitată a ghicitorilor ce practicau magia atunci când Moise și Aaron s-au prezentat înaintea faraonului. Când toiagul lui Aaron s-a transformat în șarpe, magii egipteni au lăsat impresia că puteau să facă și ei la fel. Însă ce eșec au suferit când toiagul lui Aaron a înghițit toiegele vrăjitorilor! La prima vedere, preoții egipteni au transformat apa în sânge și au umplut țara de broaște. Însă, când Iehova a prefăcut țărâna în țânțari, vrăjitorii, cu artele lor oculte, au trebuit să admită că aici era „degetul lui Dumnezeu”. (Ex 7:8-12, 19-22; 8:5-11, 16-19; 9:11)

Infamul Haman a pus pe cineva, probabil un astrolog, ‘să arunce purul, adică sorții, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună’, ca să poată stabili cel mai prielnic moment ca poporul lui Iehova să fie exterminat. (Es 3:7-9) Iată cum a fost comentat acest pasaj: „Recurgând la această metodă de stabilire a celei mai favorabile zile pentru a-și duce la îndeplinire planul atroce, Haman a urmat tradiția regilor și a nobililor persani; ei nu întreprindeau nimic fără să consulte astrologii și să se asigure că momentul era prielnic”. (Commentary on the Whole Bible, de Jamieson, Fausset și Brown) Bazându-se pe această formă de ghicitorie, Haman a trecut imediat la executarea planului său perfid. Dar Iehova și-a demonstrat încă o dată puterea eliberându-și poporul, iar Haman, care s-a încrezut în ghicitorie, a fost atârnat chiar pe stâlpul pe care îl pregătise pentru Mardoheu. (Es 9:24, 25)

Superioritatea puterii lui Iehova față de forțele oculte a fost evidentă și când moabiții s-au dus „cu plata pentru ghicire în mână” pentru a-l angaja pe Balaam, un ghicitor din Mesopotamia, să-l blesteme pe Israel. (Nu 22:7) Deși Balaam a încercat „să caute semne prevestitoare de rău”, Iehova l-a făcut să rostească doar binecuvântări. Constrâns fiind de puterea lui Iehova, Balaam a rostit următoarele cuvinte, rămase proverbiale: „Nu există farmece care să aducă răul împotriva lui Iacob, nici vreo ghicire împotriva lui Israel”. (Nu cap. 23, 24)

„Spirit de piton.” În Filipi (Macedonia), Pavel a întâlnit o servitoare posedată de „un spirit, un demon de ghicire”, literalmente „un spirit de piton” (gr. pneúma pýthōna; Fa 16:16). „Piton” era numele șarpelui mitologic care păzea templul și oracolul din Delfi (Grecia). Termenul pýthōn a ajuns să fie folosit cu referire la o persoană care putea prezice viitorul, precum și la spiritul care vorbea prin ea. Deși mai târziu a căpătat sensul de ventriloc, în acest context din cartea Faptele este folosit cu referire la un demon care îi dădea unei fete puterea de a face preziceri.