[posibil: Ținut deluros]

Munte care, potrivit tradiției, este identificat cu Jebel Fuquʽah, un lanț de dealuri calcaroase, dispuse în formă de semilună. Acest lanț se întinde la S-E de Izreel şi la V de Bet-Șean. Câteva ravene îl împart în mai multe platouri. Lanțul este în mare parte stâncos și lipsit de vegetație, iar în partea de nord și de vest este brăzdat de șanțuri neregulate, formate prin eroziunea calcarului. Pe pantele line dinspre vest se cultivă grâu și orz. Aici se găsesc și pășuni, precum și smochini și măslini. Ramura nordică este cea mai abruptă și mai înaltă, ajungând la circa 520 m altitudine.

Având o poziție strategică (în fertila Câmpie a Izreelului, între valea Chison și Valea Iordanului), muntele Ghilboa este menționat în legătură cu cel puțin două bătălii importante. Ghedeon și oamenii lui și-au așezat tabăra la „fântâna Harod“, asociată de regulă cu izvorul aflat în pintenul nord-vestic al muntelui Ghilboa (Ju 7:1). Mai târziu, regele Saul și-a adunat armata pe muntele Ghilboa, unde a fost înfrânt de filisteni. Aici au fost uciși trei dintre fiii lui, Ionatan, Abinadab și Malchi-Șua, iar el s-a sinucis (1Sa 28:4; 31:1–4, 8; 2Sa 1:4–10, 21; 1Cr 10:1–8).