1. Nepot al lui Levi și fiu al lui Chehat; strămoșul ‘fiilor lui Hebron’, sau al hebroniților (Ex 6:16, 18; Nu 3:19, 27; 26:58; 1Cr 6:2, 18; 15:4, 9; 23:12, 19; 26:30-32).

2. Fiu al lui Mareșa și tatăl lui Core, Tapuah, Rechem și Șema; descendent al lui Caleb din tribul lui Iuda (1Cr 2:42, 43).

3. [Loc de asociere] Oraș antic din regiunea muntoasă a lui Iuda construit cu șapte ani înaintea Țoanului din Egipt (Nu 13:22). Hebronul este situat la circa 30 km S-S-V de Ierusalim și se află la o altitudine de peste 900 m. El se remarcă prin faptul că este unul dintre cele mai vechi orașe din Orientul Mijlociu care sunt locuite și în prezent. Se pare că numele mai vechi al Hebronului, Chiriat-Arba (Orașul lui Arba), provine de la numele întemeietorului său, Arba, un anachim (Ge 23:2; Ios 14:15). Orașul, cu dealurile dimprejur, e cunoscut încă din vechime pentru podgoriile sale și pentru livezile de rodii, smochini, măslini, caiși, meri și nuci. Datorită multelor izvoare și fântâni din zonă, Hebronul are în jurul său kilometri întregi de verdeață.

Hebronul a fost unul dintre locurile unde patriarhii Avraam, Isaac și Iacob au locuit ca străini (Ge 13:18; 35:27; 37:13, 14). Aici a murit Sara. Ea a fost înmormântată în peștera Macpela, aflată în apropiere. Această peșteră, pe care Avraam a cumpărat-o împreună cu terenul din jurul ei de la hetitul Efron, a devenit mormânt de familie, aici fiind îngropați și Avraam, Isaac, Rebeca, Lea și Iacob (Ge 23:2-20; 49:29-33; 50:13).

Când Moise i-a trimis pe cei 12 spioni să cerceteze Țara Promisă, Hebronul era locuit de descendenții lui Anac, niște oameni cu statură uriașă (Nu 13:22, 28, 33). Aproximativ 40 de ani mai târziu, Hoham, regele Hebronului, s-a aliat cu alți patru regi pentru a porni război împotriva Gabaonului, un oraș care încheiase un legământ de pace cu Iosua. Gabaoniții le-au cerut ajutor israeliților, iar aceștia, cu sprijinul lui Iehova, au înfrânt armatele aliate ale celor cinci regi. Acești regi, care se ascunseseră într-o peșteră, au fost apoi uciși, iar trupurile lor au fost atârnate pe stâlpi și lăsate acolo până seara (Ios 10:1-27).

Ajunși cu campania lor de cucerire în sudul Canaanului, israeliții i-au distrus cu desăvârșire pe locuitorii Hebronului, inclusiv pe regele lor (fără îndoială, succesorul lui Hoham) (Ios 10:36, 37). Însă se pare că, deși i-au înfrânt pe canaaniți, israeliții conduși de Iosua nu au înființat imediat garnizoane pentru a-și păstra teritoriile cucerite. Probabil că, în timp ce israeliții luptau în altă parte, anachimii s-au reinstalat la Hebron, motiv pentru care mai târziu Caleb (sau fiii lui Iuda sub conducerea lui Caleb) a trebuit să lupte pentru a lua în stăpânire orașul (Ios 11:21-23; 14:12-15; 15:13, 14; Ju 1:10). Hebronul i-a fost dat lui Caleb din tribul lui Iuda, însă apoi a fost declarat sacru, primind statutul de oraș de refugiu; ulterior a devenit și oraș preoțesc. Totuși, „câmpul orașului și așezările care aparțineau de el” i-au rămas lui Caleb ca proprietate ereditară (Ios 14:13, 14; 20:7; 21:9-13).

Aproximativ patru sute de ani mai târziu, la Hebron, bărbații lui Iuda l-au uns ca rege pe David. Acesta a domnit aici șapte ani și jumătate, timp în care i s-au născut șase fii: Amnon, Chileab (Daniel), Absalom, Adonia, Șefatia și Itream (2Sa 2:1-4, 11; 3:2-5; 1Cr 3:1-4). Se pare că locuitorii Hebronului îl ajutaseră pe David și înainte, pe vremea când era fugar din cauza regelui Saul (1Sa 30:26, 31). Spre sfârșitul domniei lui David la Hebron, Abner, principalul susținător al regelui rival Iș-Boșet, fiul lui Saul, (2Sa 2:8, 9), a trecut de partea lui David. Când Ioab s-a întors dintr-o incursiune de război și a aflat că David l-a lăsat pe Abner să plece în pace, a trimis mesageri să-l cheme pe Abner înapoi la Hebron și l-a ucis; Abner a fost înmormântat la Hebron (2Sa 3:12-27, 32). Mai târziu, Recab și Baana l-au ucis pe Iș-Boșet. Așteptându-se să fie răsplătiți, ei au venit la Hebron să-i aducă lui David capul regelui rival. Însă David i-a executat pentru fapta lor josnică (2Sa 4:5-12). Ulterior, David a fost uns ca rege peste tot Israelul și și-a mutat capitala de la Hebron la Ierusalim (2Sa 5:1-9).

După câțiva ani, Absalom, fiul lui David, s-a întors la Hebron și de acolo a început acțiunea de uzurpare a domniei tatălui său, acțiune care însă n-a avut succes (2Sa 15:7-10). Probabil că el a ales Hebronul ca loc de unde să înceapă lupta pentru tron nu doar pentru că era orașul său natal, ci și datorită importanței lui în istoria națiunii, ca fostă capitală a lui Iuda. Mai târziu, Hebronul a fost reconstruit de nepotul lui David, regele Roboam (2Cr 11:5-10). După pustiirea regatului lui Iuda de către babilonieni și întoarcerea evreilor din exil, unii dintre evreii repatriați s-au stabilit la Hebron (Chiriat-Arba) (Ne 11:25).