[forma feminină a numelui Heled, care înseamnă „durată de viață; sistem”; sau, posibil, „orbete”].

Soția lui Șalum, o profetesă ce a locuit în Ierusalim în timpul domniei fidelului rege Iosia al lui Iuda.

După ce a auzit cuvintele din „cartea Legii” găsită de marele preot Hilchia în timpul lucrărilor de reparare a templului, Iosia a trimis o delegație care să-l întrebe pe Iehova cu privire la semnificația acelor cuvinte. Aceștia au mers la Hulda, care le-a transmis mesajul lui Iehova, precizând că toate nenorocirile despre care vorbea cartea s-ar fi abătut asupra națiunii apostate din cauza neascultării ei. Hulda a mai spus că, deoarece Iosia se umilise înaintea lui Iehova, el nu avea să vadă acele nenorociri întâmplându-se, ci avea să fie adăugat la strămoșii săi și așezat în pace în mormântul său. (2Re 22:8-20; 2Cr 34:14-28)

Unii consideră eronată profeția făcută de Hulda având în vedere că Iosia a murit într-o bătălie inutilă. (2Re 23:28-30) Cu toate acestea, „pacea” în care Iosia a murit, sau ʻa fost așezat în mormânt’, contrastează cu „nenorocirea” ce avea să se abată asupra lui Iuda. (2Re 22:20; 2Cr 34:28) Iosia a murit înainte ca acea nenorocire să aibă loc, și anume în 609-607 î.e.n., când babilonienii au asediat și au distrus Ierusalimul. În plus, expresia „a fi adăugat la strămoșii cuiva” nu exclude posibilitatea unei morți violente, de exemplu în război. Acest lucru reiese din folosirea expresiei similare „a adormi alături de strămoșii cuiva” atât cu referire la o moarte în luptă, cât și cu referire la o moarte nonviolentă. (Compară cu De 31:16; 1Re 2:10; 22:34, 40.)