Formă prescurtată, poetică a numelui „Iehova”, numele Dumnezeului Preaînalt (Ex 15:1, 2; vezi și BI, n.s.). Această formă abreviată este constituită din primele două litere ale Tetragramei ebraice, יהוה (YHWH), adică iod (י) și he (ה), a zecea și a cincea literă din alfabetul ebraic.

Forma „Iah” apare de 50 de ori în Scripturile ebraice: de 26 de ori ca un cuvânt de sine stătător și de 24 de ori ca parte a expresiei „Aleluia”, care înseamnă literalmente „Lăudați-l pe Iah”. Unele traduceri cunoscute ale Bibliei ignoră complet existența numelui „Iah” în original (BVA, BS, NTR, BN, BG). Însă, în Sânta Scriptură, 1874, forma „Iahu” apare de trei ori în text (Ps 68:4; Is 12:2; 26:4), iar în restul ocurențelor, cu o singură excepție, este înlocuită cu forma întreagă „Iehova”. În Biblia Cornilescu și în Traducerea literală nouă, prezența numelui „Iah” în original este semnalată în toate ocurențele la nota de subsol. În Traducerea lumii noi, forma „Iah” a fost păstrată în text în toate cele 50 de ocurențe din original.

În Scripturile grecești creștine, „Iah” apare de patru ori ca parte a expresiei „Aleluia” (Re 19:1, 3, 4, 6). În majoritatea Bibliilor, această expresie din greacă este preluată fără a fi tradusă; însă în Traducerea lumii noi este tradusă prin „Lăudați-l pe Iah”.

Privind lucrurile din perspectivă cronologică, „Iah” nu poate fi o formă inițială a numelui divin, folosită anterior Tetragramei. În textul masoretic, forma întreagă, „Iehova”, apare de 165 de ori în cartea Geneza, în timp ce forma prescurtată apare prima dată în relatarea evenimentelor de după exodul din Egipt (Ex 15:2).

Forma monosilabică „Iah” apare de regulă în pasaje în care sunt exprimate sentimente profunde – laude, cântări, rugăciuni, implorări – și în pasaje în care se vorbește despre bucuria de după o victorie sau o eliberare ori în care este preamărită puterea lui Dumnezeu. Există multe exemple în acest sens. Expresia „Lăudați-l pe Iah” (Aleluia) apare ca o doxologie (exprimare de laudă la adresa lui Dumnezeu) în Psalmi. Prima ocurență de acest fel este în Psalmul 104:35. În unii psalmi expresia apare doar la început (Ps 111, 112), într-un psalm apare și în cuprinsul lui (135:3), în câțiva psalmi, doar la sfârșit (Ps 104, 105, 115-117), iar în cei mai mulți, atât la început, cât și la sfârșit (Ps 106, 113, 135, 146-150). În cartea Revelația, ființele cerești, care îl laudă pe Iehova, repetă de mai multe ori această expresie (Re 19:1-6).

Celelalte pasaje în care apare forma „Iah” sunt, de asemenea, cântări și rugăciuni care îl preamăresc pe Iehova. Un exemplu în acest sens este cântarea compusă de Moise cu ocazia eliberării din Egipt (Ex 15:2). În cartea Isaia, folosirea împreună a celor două forme – „Iah Iehova” – are un efect de accentuare (Is 12:2; 26:4). Ezechia a repetat forma scurtă „Iah” când și-a exprimat în mod poetic sentimentele de bucurie după ce a fost vindecat miraculos de o boală care, altfel, i-ar fi cauzat moartea (Is 38:9, 11). În Psalmii 115:17, 18 și 118:17-19 este subliniat contrastul dintre cei morți, care nu-l pot lăuda pe Iah, și cei care sunt hotărâți să-i aducă laude prin modul lor de viață. Forma „Iah” este folosită și în psalmi în care este exprimată recunoștința pentru eliberare, ocrotire și corectare (Ps 94:12; 118:5, 14).