Oraș antic din Asia Mică, aflat la 1 027 m altitudine. Iconiumul corespunde în prezent cu orașul Konya, aflat la circa 240 km S de Ankara, la marginea sud-vestică a platoului anatolian, din centrul Turciei. În secolul I e.n., Iconiumul era unul dintre orașele importante ale provinciei romane Galatia și se afla pe principala rută comercială ce lega Efesul de Siria.

În oraș exista o comunitate evreiască influentă. Fiind nevoiți să părăsească Antiohia din Pisidia, Pavel și Barnaba au mers la Iconium și au predicat atât în oraș, cât și în sinagogă, ajutând mulți evrei și greci să devină credincioși. Însă, când unii oameni din oraș au încercat să-i omoare cu pietre, ei au fugit la Listra. Nu după mult timp, la Listra au venit evrei din Antiohia și din Iconium și au incitat gloatele, astfel că acestea aproape că l-au omorât cu pietre pe Pavel. Pavel și Barnaba au plecat atunci la Derbe, după care, plini de curaj, s-au întors în Listra, în Iconium și în Antiohia. În aceste orașe, ei i-au întărit pe frați și au numit bătrâni în fruntea congregațiilor înființate acolo (Fa 13:50, 51; 14:1-7, 19-23).

Mai târziu, după ce problema circumciziei a fost reglementată de apostolii și bătrânii congregației din Ierusalim, e posibil ca Pavel să fi revenit la Iconium. În această călătorie misionară (a doua), Pavel l-a luat cu el pe Timotei, un tânăr ce avea o bună reputație printre frații din Listra și din Iconium (Fa 16:1-5; 2Ti 3:10, 11).

Iconiumul se afla la granița dintre Frigia și Licaonia. Acest lucru ar putea explica de ce unii scriitori antici, printre care Strabon și Cicero, au considerat că orașul făcea parte din Licaonia, în timp ce Xenofon l-a numit ultimul oraș al Frigiei. Scriitorul cărții Faptele n-a inclus Iconiumul printre orașele Licaoniei, în care se vorbea „limba licaoneană” (Fa 14:6, 11). Din punct de vedere geografic, Iconiumul aparținea Licaoniei, dar, așa cum indică descoperirile arheologice, era un oraș frigian în ce privește cultura și limba. Unele inscripții descoperite în 1910 pe locul vechiului Iconium arată că aici s-a vorbit limba frigiană încă două secole după perioada în care a trăit Pavel.