Această expresie (cu varianta „Iehova, Dumnezeul armatelor”) apare în Scripturi de peste 280 de ori și reprezintă traducerea expresiei ebraice Yehowáh țevaʼốt. Majoritatea ocurențelor se găsesc în cărțile profetice, în special în Isaia, Ieremia și Zaharia. Pavel și Iacov au folosit expresia (transliterată în greacă) în scrierile lor când au citat sau au făcut referire la aceste profeții (Ro 9:29; Iac 5:4; compară cu Is 1:9).

Termenul ebraic țaváʼ (la plural: țevaʼốt) înseamnă în esență o armată de soldați, sau forțe armate, așa cum se poate observa în Geneza 21:22, în Deuteronomul 20:9 și în multe alte versete. Termenul este folosit însă și cu sens figurat, de pildă în expresiile „cerurile și pământul și toată armata lor” și „soarele, luna și stelele, toată armata cerurilor” (Ge 2:1; De 4:19). Forma de plural (țevaʼốt) este folosită de câteva ori cu referire la armatele israelite, de exemplu în Exodul 6:26; 7:4, în Numerele 33:1 și în Psalmii 44:9; 60:10. Unii erudiți consideră că termenul „armate” din expresia „Iehova al armatelor” se referă atât la forțele îngerești, cât și la armata israelită și la corpurile cerești inanimate. Totuși, se pare că termenul se referă în primul rând, dacă nu chiar exclusiv, la forțele îngerești.

Când un înger i s-a arătat lui Iosua în apropierea Ierihonului, Iosua l-a întrebat dacă era de partea Israelului sau a dușmanilor. Îngerul a răspuns: „Nu, ci sunt căpetenia armatei lui Iehova și am venit acum” (Ios 5:13-15). Profetul Micaia le-a spus regilor Ahab și Iosafat: „Îl văd pe Iehova stând pe tronul său și toată armata cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui”, referindu-se în mod evident la fiii îngerești ai lui Iehova (1Re 22:19-21). Folosirea formei de plural în expresia „Iehova al armatelor” este cât se poate de potrivită întrucât despre forțele îngerești se arată nu numai că sunt împărțite pe categorii: heruvimi, serafimi și îngeri (Is 6:2, 3; Ge 3:24; Re 5:11), ci și că formează grupuri organizate; de aceea, Isus Cristos a putut spune că avea la dispoziție „peste douăsprezece legiuni de îngeri” (Mt 26:53). Când l-a implorat pe Iehova să-i vină în ajutor, Ezechia l-a numit ʻIehova al armatelor, Dumnezeul lui Israel, care stă pe heruvimiʼ, făcând, fără îndoială, aluzie la arca legământului și la heruvimii de aur de pe capacul ei, ce simbolizau tronul ceresc al lui Iehova (Is 37:16; compară cu 1Sa 4:4; 2Sa 6:2). Slujitorul lui Elisei a prins curaj când a văzut într-o viziune că regiunea muntoasă din jurul orașului asediat, în care locuia Elisei, era „plină de cai și de care de foc” – ce făceau parte din oștirile îngerești ale lui Iehova (2Re 6:15-17).

Expresia „Iehova al armatelor” transmite deci ideea de putere – puterea pe care o deține Conducătorul suveran al universului, ce are sub comanda sa vaste armate de ființe spirituale (Ps 103:20, 21; 148:1, 2; Is 1:24; Ier 32:17, 18). Acest titlu inspiră un respect profund și o teamă reverențioasă, dar în același timp le dă slujitorilor lui Iehova un sentiment de siguranță și curaj. David, singur, fără sprijinul vreunei armate pământești, l-a înfruntat pe uriașul filistean Goliat „în numele lui Iehova al armatelor, Dumnezeul liniilor de bătaie ale lui Israel” (1Sa 17:45). Știind că Iehova ocupă înalta poziție de Suveran și are în subordinea sa puternicele armate ce slujesc la curțile cerești, slujitorii lui Iehova – atât ca popor, cât și ca persoane individuale – pot prinde curaj și pot avea speranță nu doar în bătălii propriu-zise, ci în orice situație dificilă sau moment crucial (1Sa 1:9-11; 2Sa 6:18; 7:25-29). Când foloseau expresia „Iehova al armatelor”, profeții le ofereau celor ce auzeau profețiile rostite de ei un motiv în plus să fie siguri de împlinirea lor.