ROMA este prezentată în profeția biblică drept o fiară cu dinți de fier, „înfricoșătoare, înspăimântătoare și neobișnuit de puternică”. (Da 7:7) Acesta a fost imperiul căruia Iehova i-a permis să distrugă Ierusalimul în 70 e.n.

Roma tolera aproape orice religie, atât timp cât adepții ei îl venerau și pe împărat. Cultul împăratului era considerat un factor important în unificarea imperiului. De aceea, oricine refuza să participe era tratat ca un dușman al statului. Creștinii nu luau parte la închinarea adusă împăratului. Prin urmare, deși erau cetățeni cinstiți, ei au fost deseori ținta persecuțiilor aprige. Printre cei care au stârnit astfel de persecuții s-au numărat împărații Nero, Domițian, Marcus Aurelius și Dioclețian. Urmărindu-și interesele politice, Ponțiu Pilat, guvernator roman al Iudeei, a cedat presiunilor conducătorilor religioși evrei și a poruncit executarea lui Isus Cristos.