Această carte biblică descrie o parte importantă din istoria israeliților, arătând cum s-au împlinit promisiunile făcute de Dumnezeu patriarhilor Avraam, Isaac și Iacob. Cartea se referă probabil la o perioadă de peste 20 de ani (1473 – c. 1450 î.e.n.); ea prezintă cucerirea Canaanului, împărțirea teritoriului israeliților și, în încheiere, discursul lui Iosua, care îndeamnă la fidelitate față de Iehova.

Cartea Iosua menționează numele antice ale unor orașe (Ios 14:15; 15:15), precum și instrucțiuni detaliate și modul în care ele au fost puse în practică. Aceasta demonstrează că scriitorul a trăit în timpul evenimentelor descrise. (Spre exemplu, vezi Ios 1:11-18; 2:14-22; 3:2–4:24; 6:22, 23.) De fapt, scriitorul se declară contemporan cu Rahav din Ierihon, prin urmare este martor ocular al celor relatate. (6:25)

Autenticitate. Există ipoteza că relatarea din cartea Iosua nu ar avea autenticitate istorică, pornindu-se de la ideea că miracolele menționate în carte nu se petrec în prezent, prin urmare nu pot fi reale. Astfel, se pune la îndoială atât capacitatea lui Dumnezeu de a face miracole sau chiar existența sa, cât și integritatea scriitorului. Dacă scriitorul, care se prezintă drept martor ocular, ar fi inclus intenționat ficțiune în relatare, ar putea fi acuzat de inducerea în eroare a cititorului. Însă este ilogic să credem că o carte care îl onorează pe Dumnezeu ca Împlinitor al cuvântului său (Ios 21:43-45), care promovează loialitatea față de Iehova (23:6-16; 24:14, 15, 19, 20, 23) și recunoaște deschis greșelile Israelului, ar fi fost scrisă de un martor mincinos. (7:1-5; 18:3)

Nimeni nu poate nega că națiunea israelită a existat și că a locuit în teritoriul prezentat în cartea Iosua. De asemenea, nu există nici un fundament pentru a contesta veridicitatea relatării privind luarea în stăpânire a țării Canaan de către israeliți. Nici psalmiștii (Ps 44:1-3; 78:54, 55; 105:42-45; 135:10-12; 136:17-22), nici Neemia (Ne 9:22-25), nici primul martir creștin, Ștefan (Fa 7:45), nici discipolul Iacov (Iac 2:25), nici apostolul Pavel, o persoană cu instruire aleasă (Fa 13:19; Ev 4:8; 11:30, 31), nu au contestat autenticitatea cărții Iosua. Iar versetul din 1 Regi 16:34 consemnează împlinirea blestemului profetic rostit de Iosua cu aproximativ 500 de ani în urmă, la distrugerea Ierihonului. (Ios 6:26)

Scriitorul. Deși admit că scrierea cărții a avut loc în timpul lui Iosua sau într-o perioadă apropiată, unii cercetători resping tradiția iudaică conform căreia Iosua este scriitorul. Principalul lor argument este că evenimentele consemnate în Iosua apar și în cartea Judecătorii, care începe cu următoarele cuvinte: „După moartea lui Iosua”. (Ju 1:1) Însă această introducere nu este un reper temporal obligatoriu pentru toate evenimentele din cartea Judecătorii. Întâmplările relatate aici nu respectă o ordine strict cronologică. Cel puțin una dintre ele s-a petrecut sigur înainte de moartea lui Iosua. (Ju 2:6-9) Prin urmare, și alte evenimente, precum cucerirea Hebronului de către Caleb (Ios 15:13, 14; Ju 1:9, 10), a Debirului de către Otniel (Ios 15:15-19; Ju 1:11-15) și a Leșemului, sau Laisului (Dan) de către daniți (Ios 19:47, 48; Ju 18:27-29) ar putea data dinainte de moartea lui Iosua. Chiar și chipul cioplit înălțat de daniți, în Lais, ar putea data din timpul lui Iosua. (Ju 18:30, 31) La finalul cărții, Iosua le-a dat, printre altele, acest sfat israeliților: „Îndepărtați dumnezeii cărora le-au slujit strămoșii voștri dincolo de Fluviu și în Egipt și slujiți-i lui Iehova!”. (Ios 24:14) Dacă idolatria nu ar fi existat, îndemnul nu ar fi avut sens.

Așadar, avem toate motivele să conchidem că Iosua a scris cartea care îi poartă numele, cu excepția finalului, care menționează moartea sa. Este firesc deci să credem că, asemenea lui Moise, Iosua a consemnat și el evenimente din cursul vieții sale. Cartea spune: „Apoi Iosua a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu”. (Ios 24:26)

Nu se contrazice. Există ipoteza că în cartea Iosua apar contradicții, întrucât în unele pasaje se spune că țara Canaanului a fost cucerită în întregime de Iosua, iar în altele, că mare parte urma să fie cucerită. (Compară cu Ios 11:16, 17, 23; 13:1.) Astfel de aparente discrepanțe sunt lesne de clarificat dacă luăm în calcul două aspecte diferite ale cuceririi. Mai întâi, întregul Israel condus de Iosua a purtat un război în urma căruia Canaanul a fost învins. Apoi, indivizi sau triburi au dus separat lupte pentru a intra în posesia teritoriilor. (17:14-18; 18:3) Probabil, în timp ce israeliții luptau în altă parte, canaaniții s-au stabilit din nou în orașe precum Dabirul sau Hebronul, care au fost recucerite mai târziu de indivizi sau triburi. (Compară Ios 11:21-23 cu Ios 14:6, 12; 15:13-17.)

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN IOSUA

O relatare a modului în care Iehova le-a dat în stăpânire israeliților țara Canaanului, ca împlinire a jurământului făcut strămoșilor lor

Evenimente ce au avut loc în cei aproape 20 de ani de la moartea lui Moise, la finalul călătoriei israeliților prin pustiu

Iosua pregătește Israelul pentru intrarea în Canaan, trimite spioni (1:1–2:24)

Iosua este numit de Iehova să îi conducă pe israeliți în țară

Iosua poruncește poporului să se pregătească pentru traversarea râului Iordan

Trimite spioni pentru a cerceta țara și orașul Ierihon

În Ierihon, spionii sunt ascunși de Rahav, căreia i se promite că ea și toți cei din casa ei care vor respecta instrucțiunile primite vor fi cruțați când orașul va fi distrus

Israelul traversează râul Iordan pe uscat (3:1–5:12)

Poporul se sfințește în vederea traversării Iordanului

Preoții care transportă arca pășesc primii în râu; în mod miraculos, apele se opresc în amonte, iar israeliții traversează pe uscat

Pentru a comemora traversarea, douăsprezece pietre luate din râu sunt înălțate la Ghilgal, iar alte douăsprezece pietre sunt înălțate în locul unde preoții s-au oprit în albia râului

Israeliții de sex masculin născuți în pustiu sunt circumciși; se celebrează Paștele; israeliții nu mai primesc mană și încep să mănânce din roadele țării

Cucerirea Ierihonului este urmată de înfrângerea de la Ai (5:13–8:35)

Căpetenia îngerească a armatei lui Iehova i se arată lui Iosua; Iehova îi spune lui Iosua cum să lupte împotriva Ierihonului

Șase zile la rând, israeliții mărșăluiesc o dată pe zi în jurul orașului; în a șaptea zi, ei înconjoară orașul de șapte ori; a șaptea oară israeliții strigă cu putere, zidurile Ierihonului se prăbușesc, iar orașul este complet distrus

Acan păstrează pentru sine unele lucruri dedicate distrugerii

Din cauza acestui păcat, Iehova încetează să îi ajute și Israelul este înfrânt la Ai; păcatul lui Acan este descoperit, iar el și familia lui sunt lapidați

Cu binecuvântarea lui Iehova, al doilea atac împotriva Aiului se încheie cu o victorie

Iosua construiește un altar pe muntele Ebal și îi citește poporului Legea

Gabaoniții cer pace, dar alții sunt distruși (9:1–12:24)

Auzind despre victoriile Israelului, locuitorii Gabaonului îl înșeală pe Iosua să încheie un legământ cu ei

Cinci regi își unesc forțele împotriva gabaoniților, dar israeliții le vin în ajutor; Iehova trimite pietre mari de grindină și prelungește în mod miraculos lumina zilei, aducând înfrângerea definitivă a dușmanilor

Conduși de Iosua, israeliții cuceresc orașele din S și S-V

Ei înving și o coaliție de regi în N

Țara le este împărțită triburilor lui Israel (13:1–22:34)

Ruben, Gad și jumătate din tribul lui Manase primesc teritorii la E de Iordan

Caleb primește Hebronul; triburile lui Iuda, Efraim și cealaltă jumătate a lui Manase primesc moștenirea prin tragere la sorți

Tabernacolul este ridicat la Șilo; acolo se împarte moștenirea celorlalte triburi prin tragere la sorți

Leviții primesc 48 de orașe, din care 13 sunt orașe preoțești; sunt alese 6 orașe de refugiu

Bărbații din Ruben, Gad și jumătate din tribul lui Manase construiesc un altar la Iordan, al cărui rol este înțeles greșit, până când constructorii explică: el va servi ca aducere aminte a fidelității față de Iehova

Iosua îndeamnă Israelul să îi slujească lui Iehova cu fidelitate (23:1–24:33)

Înaintat în vârstă, Iosua convoacă o adunare a căpeteniilor lui Israel și îi îndeamnă să-i rămână fideli lui Iehova

La o adunare ținută în Sihem, Iosua le amintește israeliților cum s-a purtat Iehova cu ei și îndeamnă poporul să-i slujească doar Lui; israeliții își exprimă hotărârea să urmeze acest îndemn și confirmă că sunt gata să respecte obligațiile prevăzute de legământ

Iosua moare