Iov (cartea biblică)
Conform părerilor erudiților evrei și creștini din trecut, cartea Iov a fost scrisă de Moise. Lirismul, limbajul și stilul cărții indică faptul că aceasta a fost scrisă inițial în ebraică. Fragmentele în proză se aseamănă în multe privințe cu Pentateuhul, sugerându-l pe Moise drept scriitor. Este posibil ca Moise să fi auzit despre încercarea lui Iov, în decursul celor 40 de ani în care a locuit în Madian și să fi aflat deznodământul vieții lui Iov, când israeliții au trecut pe lângă Uț în drumul lor către Țara Promisă, în 1473 î.e.n.
Structura. Cartea Iov este unică, fiind compusă în mare parte dintr-o dezbatere între un slujitor adevărat al lui Dumnezeu și alți trei bărbați care pretindeau a-l sluji pe Dumnezeu, dar care încercau să-l corecteze pe Iov comițând erori doctrinare. Ei considerau în mod greșit că Iov era pedepsit de Dumnezeu pentru vreun păcat grav ținut ascuns. Bazându-și argumentația pe această idee, ei au devenit, de fapt, persecutorii lui Iov. (Iov 19:1-5, 22) Dezbaterea este alcătuită din trei runde de dialoguri la care participă toți cei patru vorbitori, cu excepția ultimei runde, în care Țofar nu mai vorbește, fiind redus la tăcere de argumentele lui Iov. Apoi toți sunt corectați de Elihu, purtătorul de cuvânt al lui Iehova, iar în cele din urmă chiar de Iehova.
Este clar, așadar, că atunci când citim sau cităm din această carte, trebuie să ținem cont că argumentele prezentate de Elifaz, Bildad și Țofar sunt eronate. Uneori acești trei tovarăși ai lui Iov fac afirmații corecte, însă în contexte sau cu aplicări greșite. Satan s-a folosit de această tactică împotriva lui Isus Cristos, când „l-a dus cu el în orașul sfânt, l-a pus pe parapetul templului și i-a zis: «Dacă ești fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, fiindcă este scris: „El le va porunci îngerilor săi cu privire la tine și ei te vor purta pe mâini, ca să nu te lovești cu piciorul de vreo piatră”». Isus i-a zis: «Mai este scris: „Să nu-l pui la încercare pe Iehova, Dumnezeul tău”»”. (Mt 4:5-7)
Tovarășii lui Iov au spus că Dumnezeu îi pedepsește pe cei răi. Acesta este un adevăr. (2Pe 2:9) Însă ei au tras concluzia că toate suferințele prin care trece o persoană sunt rezultatul păcatelor sale – așadar, că Dumnezeu o pedepsește. Ei au spus neadevăruri despre Dumnezeu, afirmând că suferința este dovada faptului că o persoană a păcătuit în mod deliberat. (Iov 42:7) Ei l-au calomniat pe Dumnezeu, prezentându-l ca pe un Dumnezeu nemilos; au pretins că Dumnezeu nu-și găsește plăcerea în omul care își păstrează integritatea și că nu are încredere în slujitorii săi, nici măcar în îngeri. Aceasta contravine numeroaselor afirmații biblice care dezvăluie iubirea lui Iehova pentru slujitorii săi înzestrați cu inteligență. Un exemplu de încredere a lui Dumnezeu în slujitorii săi fideli reiese din conversația cu Satan, în care Dumnezeu îndreaptă atenția spre Iov și își exprimă încrederea deplină în loialitatea acestuia, permițându-i Diavolului să-l testeze pe Iov. Însă demn de remarcat este că Dumnezeu a protejat viața lui Iov. (Iov 2:6) Scriitorul creștin Iacov a afirmat referitor la modul în care Iehova a acționat față de Iov: „Iehova este plin de tandră afecțiune și îndurător”. (Iac 5:11)
Importanța. Cartea Iov este foarte importantă, deoarece, alături de pasajul din Geneza 3:1-6 și alte fragmente biblice, ne dezvăluie marea controversă referitoare la dreptatea cu care Dumnezeu își exercită suveranitatea și rolul pe care îl joacă integritatea slujitorilor lui Dumnezeu de pe pământ în această controversă. Deși Iov nu a înțeles această controversă, el nu le-a permis celor trei tovarăși să-i semene în minte îndoieli cu privire la integritatea sa. (Iov 27:5) El nu a înțeles de ce s-a abătut nenorocirea asupra lui, de vreme ce nu practica păcatul. Fără îndoială, acuzațiile constante aduse de cei trei tovarăși ai săi l-au făcut pe Iov să-și piardă echilibrul justificându-se. El a greșit și când a insistat ca Dumnezeu să-i explice de ce suferea, pierzând din vedere că nimeni nu are dreptul să-i spună lui Iehova: „De ce m-ai făcut așa?“. (Ro 9:20) Cu toate acestea, Iehova, plin de îndurare, i-a răspuns lui Iov, atât prin slujitorul său Elihu, cât și vorbindu-i dintr-o vijelie. Prin urmare, cartea scoate clar în evidență că încercarea cuiva de a se justifica în fața lui Dumnezeu este o greșeală. (Iov 40:8)
Autenticitate și valoare. Ezechiel și Iacov fac referire la Iov. (Eze 14:14, 20; Iac 5:11) O dovadă solidă în favoarea canonicității acestei cărți este faptul că evreii i-au acordat aceeași autoritate ca altor cărți inspirate ale Scripturilor ebraice, chiar dacă Iov nu a fost un israelit.
Cartea se armonizează cu restul Bibliei, aceasta fiind probabil cea mai convingătoare dovadă a autenticității ei. Ea ne dezvăluie multe și despre convingerile și obiceiurile societății patriarhale. În plus, ea îl ajută pe cel ce studiază Biblia să înțeleagă mai bine scopul lui Iehova, prin compararea cu alte pasaje biblice. Între multe idei exprimate în această carte și alte versete biblice, există analogii, unele dintre ele fiind prezentate în tabelul alăturat.
[Chenarul de la pagina ]
IDEI IMPORTANTE DIN IOV
Relatarea situațiilor prin care a trecut Iov când Satan i-a contestat integritatea înaintea lui Iehova
Carte scrisă probabil de Moise în timpul peregrinării israeliților prin pustiu, deși încercarea lui Iov trebuie să se fi petrecut cu ceva timp înainte de nașterea lui Moise
Prosperitatea și bunăstarea lui Iov se încheie când Iehova îi permite lui Satan să-l pună pe Iov la încercare (1:1–2:10)
Satan afirmă că dreptatea lui Iov are la bază doar interese egoiste
Iov își pierde turmele de animale și cei zece copii într-o singură zi, dar rămâne integru
Apoi el este lovit cu o boală dezgustătoare și dureroasă, însă refuză să-l blesteme pe Dumnezeu; astfel, Iov rămâne fidel
Elifaz, Bildad și Țofar, trei tovarăși ai lui Iov, se întâlnesc așa cum s-au înțeles, ca „să-l compătimească” (2:11–3:26)
Ei stau tăcuți lângă Iov șapte zile
Iov rupe tăcerea, blestemând ziua în care s-a născut
El se întreabă de ce îl mai lasă Dumnezeu să trăiască
Cei trei așa-ziși consolatori poartă o lungă discuție cu Iov (4:1–31:40)
Ei afirmă că Iov suferă din cauza păcatelor sale, susținând că trebuie să fi greșit, de vreme ce Dumnezeu îl tratează ca pe un dușman
Ei încearcă să-l convingă pe Iov de acest lucru, apelând la raționamente false și la calomnie și făcând referire la tradiție și la viziuni pe care pretind că le-ar fi avut
Cei trei tovarăși îl îndeamnă pe Iov să-și mărturisească greșeala și să-și schimbe căile; apoi, spun ei, își va redobândi prosperitatea
Iov insistă că este drept; el nu înțelege de ce îl lasă Iehova să sufere, dar îi reduce la tăcere pe cei trei tovarăși care i-au dat sfaturi greșite
În cuvintele sale de încheiere Iov pune în contrast zilele de odinioară, în care era un bătrân respectat, cu cele pline de chin și umilire din prezent; el accentuează cât de atent a fost să nu păcătuiască
Elihu, un observator tânăr, îi corectează pe Iov și pe tovarășii săi (32:1–37:24)
El arată că Iov a greșit justificându-se mai degrabă pe el decât pe Dumnezeu și îi mustră pe cei trei tovarăși ai lui Iov, deoarece nu i-au dat acestuia răspunsuri corecte
Elihu susține justiția, imparțialitatea, gloria și puterea absolută ale lui Iehova
Însuși Iehova vorbește dintr-o vijelie (38:1–42:6)
Iehova întreabă unde era Iov când a fost creat pământul și dacă înțelege el minunatele căi ale naturii, demonstrând astfel cât de neînsemnat este omul în comparație cu măreția lui Dumnezeu
Apoi Iehova întreabă dacă Iov ar trebui să-l critice pe Dumnezeu
Iov recunoaște că a vorbit fără să fi înțeles bine unele lucruri; el se căiește „în țărână și în cenușă”
Încercarea lui Iov se încheie, iar integritatea îi este răsplătită (42:7-17)
Iehova își exprimă nemulțumirea față de Elifaz, Bildad și Țofar, deoarece au spus neadevăruri; el le poruncește să aducă jertfe și să-i ceară lui Iov să se roage pentru ei
Iov este vindecat când se roagă pentru tovarășii săi
El este binecuvântat de două ori mai mult ca în trecut cu turme de animale, precum și cu alți zece copii, șapte fii și trei fiice
[Tabelul de la pagina ]
Cartea Iov
Subiect
Alte versete biblice
Morții nu știu nimic, ci se aseamănă cu cei care dorm
Ec 9:5, 10; Ioa 11:11-14; 1Co 15:20
Dumnezeu nu judecă din perspectiva umană
Marea grijă a lui Dumnezeu în facerea omului
Dumnezeu le permite națiunilor să devină puternice și chiar să se unească împotriva lui, ca să le poată distruge pe drept, cu o singură lovitură
Omul se naște în păcat și în sclavia morții
Învierea morților
Cel drept nu se poticnește, indiferent ce fac ceilalți
Scopul lui Iehova de a-i elibera (răscumpăra) pe oamenii fideli
Toți oamenii au același sfârșit; toți sunt la fel când au murit
Cei răi provoacă suferință; creștinii sunt maltratați
Cei răi iubesc mai degrabă întunericul, decât lumina; lumina îi îngrozește
Toate lucrurile sunt descoperite înaintea ochilor lui Iehova
Apostatul nu îl va chema cu sinceritate pe Dumnezeu și nici nu va fi auzit de El
Cei care au „viziuni” din propria lor inimă, nu de la Dumnezeu, spun lucruri deșarte
Cel drept va moșteni averea strânsă de cel rău
Omul nu poate găsi adevărata înțelepciune în așa-zisa ‘carte a creației lui Dumnezeu’, ci o poate obține doar de la Dumnezeu și prin teama de El
Netrebnicii și nebunii fără ocupație sunt folosiți pentru a-i persecuta pe slujitorii lui Dumnezeu
A acorda titluri nebiblice este o greșeală
Viața oricărei cărni este în mâna lui Iehova
Ps 104:29, 30; Is 64:8; Fa 17:25, 28
Iehova nu este părtinitor
Iehova ridică și dă jos conducători după cum dorește
A face cunoscută dreptatea lui Dumnezeu este cel mai important lucru
La Dumnezeu toate sunt posibile
Înțelepciunea lui Dumnezeu este de nepătruns
Alte analogii importante sunt: Iov 7:17 și Ps 8:4; Iov 9:24 și 1Io 5:19; Iov 10:8 și Ps 119:73; Iov 26:8 și Pr 30:4; Iov 28:12, 13, 15-19 și Pr 3:13-15; Iov 39:30 și Mt 24:28.
