Un cuvânt ebraic tradus prin „ireproșabil” este tam. În Biblie cuvântul descrie conduita lui Iov și frumusețea Sulamitei. (Iov 1:1, 8; Cân 5:2; 6:9) Despre Iacob, care locuia în corturi, s-a spus că era ireproșabil datorită vieții sale pașnice și liniștite, spre deosebire de fratele său, care era vânător și avea un stil de viață aventuros. (Ge 25:27) Alt termen ebraic tradus uneori prin „ireproșabil” este tamím, care înseamnă „corect, desăvârșit, perfect”. (Pr 2:21; 11:5, 20) Cuvintele ebraice tam și tamím provin din rădăcina verbului tamám, care înseamnă „a fi întreg, deplin; a ajunge la desăvârșire, a duce la bun sfârșit”. (Ps 19:13; 1Re 6:22; Is 18:5; Ier 24:10; compară cu 1Sa 16:11, unde întrebarea „Aceștia sunt toți băieții?” înseamnă literalmente „Sunt băieții [în număr] complet?”) În Septuaginta, cuvântul ebraic tam este tradus uneori ámemptos. (Iov 1:1, 8; 2:3; 9:20) Forme ale acestui termen apar și în Scripturile grecești creștine și pot fi traduse prin „ireproșabil, desăvârșit”. (Lu 1:6; Flp 3:6; Ev 8:7; vezi PERFECȚIUNE.)

Iehova și omenirea păcătoasă. Tot ce face Iehova, cuvintele și acțiunile sale sunt perfecte, desăvârșite (ebr. ta·mim: corect, desăvârșit, perfect). (De 32:4) Din acest motiv, dar și pentru că este atotputernic, el l-a corectat pe Iov întrebându-l: „Poate să se certe cu Cel Atotputernic acela care critică [literalmente, acela care pedepsește, corectează, disciplinează]?”. (Iov 40:1, 2) Apostolul Pavel subliniază că Dumnezeu are dreptul să facă ce dorește în privința creaturilor sale, așa cum un olar modelează vasul dorit. Dumnezeu tolerează „vase ale mâniei” cu un scop, așa cum a procedat cu faraonul, dar poate arăta îndurare față de „vase ale îndurării”. Omul nu este în măsură să pună la îndoială modul în care acționează Iehova. (Ro 9:14-24)

Pe de altă parte, căile și realizările omului au deseori defecte. Oamenii au moștenit de la Adam păcatul și greșeala. (Ro 5:12; Ps 51:5) Însă Iehova, care este desăvârșit, „știe bine din ce suntem făcuți, își aduce aminte că suntem țărână” și este îndurător. (Ps 103:13, 14) El l-a considerat pe Noe „ireproșabil printre oamenii din vremea lui” întrucât era fidel și ascultător. (Ge 6:9) El i-a poruncit lui Avraam: „Umblă înaintea mea și fii ireproșabil!” (Ge 17:1) Deși amândoi au fost păcătoși, iar în cele din urmă au murit, ei au fost considerați ireproșabili de către Iehova, care „vede inima”. (1Sa 16:7; compară cu 2Re 20:3; 2Cr 16:9.) O poruncă dată poporului Israel era: „Să fii ireproșabil față de Iehova, Dumnezeul tău”. (De 18:13; 2Sa 22:24) Fiind un Judecător drept și desăvârșit, El l-a dat pe Fiul său ireproșabil (Ev 7:26) ca jertfă de răscumpărare prin care îi poate numi „drepți”, sau desăvârșiți, pe cei ascultători și pe cei care exercită credință, menținându-și, însă, în același timp, poziția de Judecător drept și desăvârșit. (Ro 3:25, 26) (Vezi INTEGRITATE; PERFECȚIUNE.)

Legământul Legii. Apostolul Pavel spune că Legea este „spirituală” și „bună” (Ro 7:14; 1Ti 1:8). După ce dezbate cea de-a zecea poruncă, conchide: „Legea este sfântă și porunca este sfântă, dreaptă și bună”. (Ro 7:7-12) De asemenea, el spune: „Dacă primul legământ ar fi fost ireproșabil [sau desăvârșit], n-ar mai fi fost nevoie de al doilea”. (Ev 8:7) Ce rol are această precizare? În continuare, Pavel explică: „El [Iehova, prin Ieremia] face într-adevăr reproșuri poporului”. (Ev 8:8, 9; compară cu Ier 31:31, 32.) În alt context Pavel arată că Legea nu avea putere, „fiind slabă din cauza cărnii”. (Ro 8:3) Apoi argumentează că perfecțiunea nu putea veni prin preoția levitică deoarece ea trebuia schimbată, ca și Legea care o reglementa. „Legea n-a adus nimic la perfecțiune”, iar darurile și jertfele „nu pot să-i dea celui care îndeplinește un serviciu sacru o conștiință perfect curată”. (Ev 7:11, 12, 19; 9:9)

Când descrie oameni, termenul „ireproșabil” are întotdeauna sens relativ. În suferința lui, Iov a tras concluzii greșite cu privire la Iehova, inclusiv cu privire la modul în care Cel Atotputernic îi privea pe cei ireproșabili. (Iov 9:20-22) Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, a dovedit lipsă de credință când Iehova i-a transmis mesajul prin îngerul Gabriel. (Lu 1:18-20) Și totuși, atât despre Iov, cât și despre Zaharia s-a spus că erau ireproșabili. Deși erau imperfecți, au fost fideli și s-au ridicat la nivelul așteptărilor pe care Iehova le avea de la oameni. (Iov 1:1; Lu 1:6)

Din perspectiva contemporanilor săi evrei, Pavel era ireproșabil înainte de a deveni discipol al lui Isus Cristos. El se supunea Legii, achitându-se de obligații și respectând restricțiile. (Flp 3:6) Însă nu era ireproșabil în fața lui Iehova. Ca persecutor al fraților lui Cristos, el se făcea vinovat de un păcat grav: era un blasfemator și un batjocoritor. (1 Ti 1:13, 15)

Cel Preaînalt își găsește plăcerea în oamenii a căror conduită reflectă o bună spiritualitate, care sunt curați și ireproșabili. (Pr 11:20) Așadar, este esențial ca toți creștinii să aibă un mod de viață ireproșabil, care să nu dea nimănui motive de nemulțumire. (Flp 2:15; 1Te 5:23)

Un serviciu desăvârșit. Apostolul Pavel era plin de recunoștință și de apreciere pentru serviciul său creștin, pe care îl considera o comoară prețioasă. El și-a onorat serviciul acordând mare atenție fiecărui aspect al vieții sale. El îi scrie congregației din Corint: „Noi nu dăm în niciun fel vreun motiv de poticnire, pentru ca serviciul nostru să nu fie criticat”. (2Co 6:3) Dar unii bărbați din congregație contestau apostolatul lui Pavel, îl criticau pe acesta și îl calomniau ca să-l compromită și să-i submineze autoritatea. Fiind conștient de acest lucru și știind că, atunci când e vorba de bani, ar putea apărea probleme și critici, el a asigurat congregația că îl trimitea pe Tit împreună cu un alt frate numit și demn de încredere, ca să administreze donațiile. „În felul acesta”, a scris Pavel, „evităm să fim criticați de cineva în privința acestei contribuții generoase care trebuie administrată de noi”. (2Co 8:16-21)