EVENIMENTELE ce au avut loc pe parcursul celor peste două secole în care strămoșii națiunii Israel s-au aflat în Egipt reprezintă o parte importantă a consemnării biblice.

Iosif, fiul lui Iacob, a fost vândut ca sclav și dus în Egipt. (Ge 37:28, 36) După câțiva ani, prin intervenție divină, el a ajuns în atenția faraonului și a fost numit administrator al rezervelor de hrană, poziție de mare autoritate, a doua ca importanță după faraon. (Ge 41:38-45) Dar, după o vreme, s-a ridicat un alt rege peste Egipt, care nu a cinstit memoria lui Iosif și care i-a înrobit pe descendenții lui Iacob (Israel). (Ex 1:8-14) Istoria Egiptului trece totul sub tăcere și nu menționează absolut nimic despre poziția proeminentă a lui Iosif. Acest lucru nu este deloc surprinzător.

Pentru cei ce sunt familiarizați cu inscripțiile de pe monumentele Egiptului antic nu este surprinzător că nu este menționată nici poziția proeminentă a lui Iosif și nici sclavia Israelului. Nu era ceva neobișnuit ca suveranii sau scribii de mai târziu să înlăture anumite nume de pe monumentele mai vechi, fie pentru că acele nume nu erau agreate, fie pentru a se scoate pe ei înșiși în evidență. De exemplu, regele Horemheb a modificat unele inscripții, cu scopul de a-și atribui lui însuși meritul pentru anumite construcții ridicate în realitate de Tutankhamon. (IMAGINE, vol. 1, p. 532, engl.) Multe exponate de la Muzeul Egiptean din Cairo și de la Institutul Oriental al Universității din Chicago atestă existența unor astfel de acte de necinste.

În schimb, relatările biblice poartă pecetea autenticității. Nicio națiune nu ar îndrăzni să declare că se trage din niște sclavi aflați într-o țară străină dacă acest lucru nu ar fi adevărat. Relatarea biblică privitoare la aceste evenimente conține nenumărate detalii legate de viața egipteană, detalii ce nu puteau fi transmise decât de cineva care a trăit acolo. Mai mult, evreii sărbătoresc chiar și azi Paștele, sărbătoare despre care Biblia spune că a luat ființă când strămoșii lor se aflau în Egipt și în urma celor întâmplate acolo. Pretenția că adevărata relatare a acelor evenimente s-ar fi pierdut și că singura relatare ce mai există ar fi falsă sfidează orice logică.