[Dumnezeu va semăna sămânța], Izreelit

1. Descendent al lui Iuda; posibil strămoșul locuitorilor Izreelului (nr. 3) sau fondatorul acestui oraș (1Cr 4:1, 3).

2. Fiu al profetului Osea, pe care i l-a născut soția sa, Gomer (Os 1:3, 4); semnificația profetică a numelui său este explicată la nr. 4.

3. Oraș neidentificat din regiunea muntoasă a lui Iuda, probabil întemeiat de Izreel de la nr. 1 (Ios 15:20, 48, 56). Acest oraș Izreel era, fără îndoială, orașul natal al lui Ahinoam, una dintre soțiile lui David (1Sa 25:43; 27:3).

4. Oraș de hotar al tribului lui Isahar (Ios 19:17, 18). În prezent, Izreelul este identificat cu Zerʽin (Tel Yizreʽel), situat la aproximativ 11 km N-N-E de Jenin (En-Ganim). Chiar la sud-est de oraș se află un lanț de dealuri calcaroase; acest lanț în formă de semilună este identificat, potrivit tradiției, cu muntele Ghilboa.

În a doua jumătate a secolului al X-lea î.e.n., pe vremea regelui Ahab și a succesorului său, Ioram, Izreelul a fost reședință regală, deși capitala regatului de nord al lui Israel era Samaria (1Re 18:45, 46; 21:1; 2Re 8:29). Lângă palatul din Izreel se afla via lui Nabot, unde profetul Ilie a anunțat judecata lui Iehova împotriva casei lui Ahab (1Re 21:17–29). Profeția s-a împlinit întocmai. Iehu l-a ucis pe regele Ioram, fiul lui Ahab, și a pus să-i fie aruncat trupul mort pe terenul lui Nabot. La porunca lui Iehu, Izabela, soția lui Ahab, a fost aruncată de la o fereastră a palatului din Izreel, fiind apoi mâncată de câini, care căutau hrană prin gunoaie. Cei 70 de fii ai lui Ahab au fost omorâți în Samaria chiar de cei care aveau grijă de ei, de tutorii lor; aceștia au făcut din capetele lor două grămezi la poarta Izreelului. N-a scăpat niciunul dintre oamenii de seamă, dintre cunoscuții și dintre preoții din Izreel ai lui Ahab (2Re 9:22-37; 10:5-11).

Profeția lui Osea. Cuvintele lui Iehova adresate lui Osea (1:4) privind „vărsările de sânge de la Izreel“ nu se referă la distrugerea de către Iehu a casei nelegiuite a lui Ahab. Iehu a fost folosit de Iehova ca instrument pentru executarea judecății divine. Însă e foarte posibil ca motivațiile greșite din cauza cărora Iehu nu a înlăturat închinarea la vițel să-l fi determinat și să comită unele acte prin care s-a făcut vinovat de vărsare de sânge (2Re 10:30, 31).

Numele profetic „Izreel“, pe care Osea i l-a pus la porunca lui Iehova fiului său născut de Gomer, îndrepta atenția spre un moment viitor, când Iehova avea să-i ceară socoteală casei lui Iehu. Dumnezeu avea ‘să semene sămânța’ în sensul că avea să o împrăștie. Acest lucru s-a întâmplat când stră-strănepotul lui Iehu, Zaharia, după numai șase luni de domnie, a fost asasinat de Șalum, care a preluat tronul (2Re 15:8–10). Astfel s-a încheiat dinastia lui Iehu. După aproximativ 50 de ani, în 740 î.e.n., când regatul de nord a fost cucerit de Asiria, iar locuitorii lui au fost duși în exil, regalitatea a încetat definitiv în Israel. Atunci „arcul lui Israel“, adică puterea sa militară, a fost frânt pentru totdeauna. Profeția arăta că acest lucru avea să se întâmple în Valea Izreelului, probabil deoarece aici asirienii au obținut o victorie decisivă (Os 1:4, 5).

Totuși, prin intermediul profetului Osea, Iehova a îndreptat atenția și spre o semnificație pozitivă a numelui „Izreel“. Adunând rămășița lui Israel și a lui Iuda și aducându-și poporul înapoi în țară, Iehova avea să semene sămânța în sensul că avea să facă poporul să crească la număr (Os 1:11; 2:21–23; compară cu Za 10:8–10).

5. Termenul „Izreel“ desemnează și o zonă geografică din Câmpia Izreelului. Cu această denumire se face adesea referire doar la câmpia joasă ce se întindea, pe direcția sud-est, de la orașul Izreel din Isahar până la Bet-Șean, aflat la marginea vestică a Văii Iordanului. Dar era folosită și denumirea „Valea Izreelului“, prin ea înțelegându-se însă și câmpia de la vest de Izreel, câmpia Esdraelon (termenul grecesc pentru ebraicul „Izreel“). Astfel, în unele contexte, expresia „Valea Izreelului“ are un sens larg, referindu-se la toată câmpia ce se întindea de la lanțul muntos Carmel până la râul Iordan.

Din orașul Izreel (Zerʽin), situat la marginea unei pante stâncoase, se poate vedea întreaga parte estică a Văii Izreelului, care se întinde spre sud-est și măsoară aproape 19 km lungime și circa 3 km lățime. Pe vremea lui Iosua, zona se afla sub controlul canaaniților, ce aveau o armată bine echipată cu care de război solide (Ios 17:16). În Valea Izreelului, Ghedeon și cei 300 de oameni ai săi au văzut mâna salvatoare a lui Iehova când Iehova a provocat confuzie în rândurile armatelor aliate ale madianiților, amaleciților și fiilor Răsăritului, astfel că aceștia s-au întors unii împotriva altora (Ju 6:33; 7:12–22). Mai târziu, când armata israelită condusă de Saul a avut de înfruntat armata filisteană, israeliții și-au așezat tabăra la izvorul din Izreel (probabil ʽAin Jalud, din pintenul nord-vestic al muntelui Ghilboa, sau ʽAin el-Meiyiteh, aflat mai jos de orașul Zerʽin). Apoi, de la Izreel a sosit vestea că Saul și fiul său Ionatan au murit (1Sa 29:1, 11; 2Sa 4:4). Izreelul și ținutul din jur au ajuns să facă parte din teritoriul condus de Iș-Boșet, fiul lui Saul (2Sa 2:8, 9). În timpul domniei lui Solomon, câmpia fertilă a Izreelului era inclusă în regiunea administrată de Baana (1Re 4:7, 12).