Izvorul, sau fântâna, unde Isus Cristos, în timp ce se odihnea, a purtat o discuție cu o femeie samariteană (Ioa 4:5-30). Se crede că izvorul lui Iacob corespunde cu Bir Yaʽqub (Beʼer Yaʽaqov), aflat la circa 2,5 km S-E de actualul Nablus, nu departe de Tell Balata, locul unde a fost Sihemul. Izvorul lui Iacob este o fântână adâncă, în care nivelul apei nu ajunge niciodată la suprafață. Potrivit măsurătorilor făcute în secolul al XIX-lea, adâncimea fântânii este de aproximativ 23 m. Fântâna are un diametru de circa 2,5 m, dar la suprafață este mai îngustă. De regulă, cam de la sfârșitul lunii mai până când încep ploile de toamnă, fântâna este seacă. Din acest motiv, unii cred că apa fântânii provine de la ploaie și de la apa infiltrată în sol. Alții însă sunt de părere că fântâna este alimentată și de un izvor și de aceea mai poate fi numită izvor.

Biblia nu spune direct că Iacob a săpat acea fântână, însă arată că el avea un teren acolo (Ge 33:18-20; Ios 24:32; Ioa 4:5). În plus, femeia samariteană i-a spus lui Isus că Iacob ‘le dăduse fântâna și că băuse din ea cu fiii lui și cu vitele lui’ (Ioa 4:12). E posibil deci ca Iacob să fi săpat fântâna sau să fi pus pe cineva să o sape, probabil ca să asigure apă pentru familia sa numeroasă și pentru multele lui turme, evitând astfel orice conflict cu cei care locuiau în zonă și care, fără îndoială, dețineau celelalte surse de apă. Sau poate că a săpat-o deoarece avea nevoie de o sursă de apă mai bună și mai sigură când alte fântâni din zonă secau.