[dintr-o rădăcină care înseamnă „alb”; sau posibil: „stirax”]

1. Loc în pustiu unde au campat israeliții. Nu se știe unde s-a aflat (Nu 33:20, 21).

2. Oraș regal canaanit cucerit de Iosua înainte de a lua în stăpânire Lachisul (Ios 10:29-32, 39; 12:15). Libna a fost unul dintre orașele de pe teritoriul tribului lui Iuda date „fiilor lui Aaron” (Ios 15:21, 42; 21:13; 1Cr 6:57). Secole mai târziu, aici a locuit socrul regelui Iosia (2Re 23:31; 24:18; Ier 52:1).

În secolul al X-lea î.e.n., pe vremea când Edomul se ridicase împotriva dominației lui Iuda, s-a răsculat și Libna împotriva lui Ioram, regele lui Iuda (2Re 8:22; 2Cr 21:10). În 732 î.e.n., armata regelui asirian Sanherib și-a mutat tabăra de la Lachiș la Libna. El a trimis un detașament militar de la Lachiș ca să amenințe Ierusalimul. În timp ce erau la Libna, asirienii au aflat că regele Etiopiei, Tirhaca, intenționa să pornească război împotriva lor. De aceea, pentru a forța Ierusalimul să capituleze, Sanherib a trimis a doua oară mesageri la Ezechia, regele lui Iuda, cu scrisori de intimidare. Însă îngerul lui Iehova a ucis 185 000 de soldați asirieni, care, din câte se pare, se aflau încă în tabăra de lângă Libna (2Re 19:8-35; Is 37:8-36).

S-a sugerat că anticul oraș Libna ar putea corespunde cu Tell es-Safi. Însă, întrucât dovezile susțin mai degrabă identificarea Gatului cu Tell es-Safi, erudiții de astăzi propun identificarea Libnei cu Tell Bornat (Tel Burena), aflat la circa 8 km N-N-E de Lachiș.