În Scripturile ebraice, adjectivul ḥasíd e folosit cu referire la „cel loial”. (Ps 18:25) Substantivul ḥésed transmite ideea de loialitate, precum și ideea de prețuire, grijă tandră și bunătate izvorâte din iubire. Termenul denotă acea iubire care presupune un atașament față de o persoană și care este manifestată până când scopul în legătură cu acea persoană este realizat. O astfel de iubire manifestă Dumnezeu față de slujitorii săi și slujitorii săi față de el. Ḥésed este strâns legat de loialitate, o loialitate sfântă, corect manifestată, care vădește devotament. De aceea, o redare potrivită a termenului ḥésed este „iubire loială”. (Ge 20:13; 21:23; vezi BUNĂTATE IUBITOARE.)

În Scripturile grecești, substantivul hosiótēs și adjectivul hósios transmit ideea de sfințenie, corectitudine, venerație; devoțiune; respectare cu scrupulozitate a tuturor îndatoririlor față de Dumnezeu și, implicit, de relație bună cu Dumnezeu.

În limba română, se pare că nu există un cuvânt care să transmită sensul complet al termenilor ebraic și grecesc. Însă cuvântul „loialitate”, care include ideea de devotament, devoțiune și fidelitate, reprezintă un corespondent aproximativ când e folosit în legătură cu Dumnezeu și cu serviciul adus lui. Pentru a înțelege pe deplin sensul termenilor biblici, cea mai bună metodă este să analizăm felul în care sunt folosiți în Biblie.

Loialitatea lui Iehova. Iehova Dumnezeu, Cel Preasfânt, care este devotat dreptății și manifestă iubire loială față de cei ce îi slujesc, îi tratează în mod drept și potrivit adevărului chiar și pe dușmanii săi. El este prin excelență demn de încredere! Despre el se spune: „Mari și minunate sunt lucrările tale, Iehova Dumnezeu, Cel Atotputernic! Drepte și adevărate sunt căile tale, Rege al eternității! Cine nu se va teme de tine, Iehova, și nu va glorifica numele tău? Pentru că numai tu ești loial!”. (Re 15:3, 4) Din loialitate față de ce este drept și din iubire față de poporul său, Iehova dă cu promptitudine hotărârile judecătorești necesare pentru a face dreptate. Astfel, un înger s-a simțit îndemnat să spună: „Tu, Cel care ești și care erai, Cel loial, tu ești drept, pentru că ai dat aceste hotărâri judecătorești!”. (Re 16:5; compară cu Ps 145:17.)

Iehova este loial, dovedindu-se fidel legămintelor sale. (De 7:9) Datorită legământului cu prietenul său Avraam, el a fost îndelung răbdător și îndurător secole la rând cu națiunea Israel. (2Re 13:23) Prin profetul său Ieremia, el s-a adresat Israelului, spunând: „Întoarce-te, renegată Israel, zice Iehova. Nu voi mai privi plin de mânie spre tine, fiindcă sunt loial”. (Ier 3:12) Cei care îi sunt loiali se pot încrede pe deplin în el. Când s-a rugat pentru ajutor, David a zis: „Cu cel loial te porți loial, iar cu omul ireproșabil te porți ireproșabil”. (2Sa 22:26) El i-a îndemnat pe israeliți să se întoarcă de la căile lor rele și să facă binele, „căci”, a zis el, „Iehova iubește dreptatea și nu-i va părăsi pe cei loiali lui. Ei vor fi mereu ocrotiți”. (Ps 37:27, 28)

Cei care îi sunt loiali lui Iehova pot conta pe sprijinul și ajutorul său până la sfârșitul cursei lor în fidelitate și se pot odihni în deplină siguranță, știind că își va aminti de ei orice s-ar întâmpla. Iehova „ocrotește calea celor loiali lui” (Pr 2:8) și le „păzește viața”. (Ps 97:10)

Isus Cristos. Când a fost pe pământ, Isus Cristos, cel mai loial slujitor al lui Dumnezeu, a găsit multă încurajare în profeția prin care Iehova promitea că nu-l va lăsa în Mormânt „pe acela care îi este loial”. (Ps 16:10) Cu ocazia Penticostei din 33 e.n., apostolul Petru a aplicat această profeție la Isus, declarând: „[David] a văzut dinainte învierea lui Cristos și a vorbit despre ea, spunând că el n-a fost părăsit în Mormânt și carnea lui n-a văzut putrezirea. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și toți suntem martori ai acestui fapt”. (Fa 2:25-28, 31, 32; compară cu Fa 13:32-37.) În The Expositor’s Greek Testament, într-un comentariu la Faptele 2:27, se arată că termenul ḥasíd (folosit în Ps 16:10) „face referire nu doar la cel cu devoțiune sfântă și plin de venerație, ci și la cel care este obiectul bunătății iubitoare a lui Iehova”. (Redactat de W. R. Nicoll, 1967, vol. II)

Loialitatea, o cerință din partea lui Dumnezeu. Iehova le cere slujitorilor săi să fie loiali. Ei trebuie să fie „imitatori” ai săi. (Ef 5:1) Apostolul Pavel le-a spus creștinilor că trebuie să se îmbrace „cu noua personalitate, care a fost creată după voința lui Dumnezeu, în adevărata dreptate și loialitate”. (Ef 4:24) Vorbind despre rugăciunile făcute în congregație, Pavel a scris: „Vreau deci ca, în orice loc, bărbații să se roage ridicând mâini loiale, fără mânie și dispute”. (1Ti 2:8) Loialitatea este o calitate esențială pentru un bărbat care dorește să se califice pentru sarcina de supraveghetor în congregația lui Dumnezeu. (Tit 1:8)